Diferența dintre diferitele grupări ideologice și madhhab-urile de fiqh – și se poate căsători ea cu un inovator?

Ahl al-Sunnah wa’l-Jamaa’ah nu trebuie considerați ca fiind în opoziție cu Maalikis, Shaafa’is, Hanbalis și alții asemenea, ci sunt în opoziție cu adepții credințelor și căilor inovate și rătăcite, precum Ash’aris, Mu’tazilis, Murji’is, Sufis și alții. Hanafis, Maalikis, Shaafa’is și Hanbalis sunt școli de fiqh, ai căror imami se numără printre Ahl al-Sunnah wa’l-Jamaa’ah și, într-adevăr, printre conducătorii Ahl al-Sunnah wa’l-Jamaa’ah. Din nefericire însă, adepții majorității acestor madhhab-uri și școli de fiqh au început să-i urmeze în credințele lor pe oamenii inovației și rătăcirii, astfel încât mulți dintre Shaafa’is și Maalikis au devenit Ash’aris, iar mulți dintre Hanafis au devenit Maatireedis. În ceea ce privește ‘aqeedah, Hanbalis – cu excepția unui număr foarte mic – au fost feriți de schimbarea către altceva decât ‘aqeedah-ul lui Ahl al-Sunnah wa’l-Jamaa’ah. 

Principiul de bază cu privire la musulman este că el aderă la Qur’aan și Sunnah potrivit înțelegerii companionilor Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și a celor care i-au urmat în călăuzire. În ceea ce privește urmarea unuia dintre aceste patru madhhab-uri sau a oricărui alt madhhab, aceasta nu este obligatorie și nici recomandată, iar musulmanul nu trebuie să adere în mod special la vreunul dintre ele. Dimpotrivă, cel care aderă la un anumit madhhab în fiecare problemă este un partizan vinovat de urmare oarbă. Sfârșitul citatului. 

Hal al-Muslim mulzim bi Ittibaa’ Madhhab mu’ayyin min al-Madhhab al-Arba’ah? de al-Ma’soomi, p. 38. 

Nu este nimic greșit în urmarea celor patru școli de fiqh dacă musulmanul nu are suficiente cunoștințe pentru a deduce singur hotărâri din Qur’aan și Sunnah, însă dacă îi devine clar că opinia corectă este alta decât cea a madhhab-ului său, atunci trebuie să urmeze opinia corectă, nu madhhab-ul său. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

În Qur’aan, Allah îl condamnă pe cel care se îndepărtează de urmarea Mesagerilor și urmează în schimb religia inventată de strămoșii săi. Aceasta este imitarea (taqleed) interzisă de Allah și de Mesagerul Său, adică urmarea altcuiva decât Mesagerul în chestiuni care contravin Mesagerului. Aceasta este haraam pentru toți, potrivit consensului musulmanilor, deoarece nu există ascultare față de o ființă creată dacă aceasta implică neascultare față de Creator. Ascultarea față de Mesager este obligatorie pentru fiecare, atât pentru elite, cât și pentru oamenii de rând, în orice timp și în orice loc, atât în interior, cât și în exterior, și în toate situațiile… Allah a impus ascultarea față de Mesager tuturor oamenilor în aproximativ patruzeci de locuri din Qur’aan. 

Este permis celui care nu poate deduce hotărâri să urmeze un savant, potrivit majorității savanților… tipul de imitare sau urmare interzis de texte și potrivit consensului savanților este cel care contravine cuvintelor lui Allah și ale Mesagerului Său. Sfârșitul citatului. 

Majmoo’ al-Fataawa, 19/260-266 

Adepții salaf-ului sunt cei care aderă la Qur’aan și Sunnah în credințele, fiqh-ul și comportamentul lor și nu contravin celor dovedite în Qur’aan și Sunnah și celor asupra cărora salaf-ul acestei ummah a ajuns la un acord. 

Shaykh Saalih al-Fawzaan (fie ca Allah să-l păstreze) a spus: 

Prin madhhab-ul salafi se înțelege calea salaf-ului acestei ummah, și anume Sahaabah, Taabi’een și imamilor proeminenți, în ceea ce privește problemele de ‘aqeedah, metoda corectă, credința sinceră și aderarea la credințele, legile, eticheta și comportamentul Islamului, spre deosebire de inovatori, devianți și cei care sunt confuzi. 

Printre cei mai proeminenți susținători ai madhhab-ului sau căii salaf-ului s-au numărat cei patru imami, Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah și discipolii săi, Shaykh Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab și discipolii săi, precum și alți reformatori și înnoitori; nu a existat nicio epocă în care să nu fi existat cineva care să stabilească dovezi pentru calea corectă. 

Nu este nimic greșit în a-i numi Ahl al-Sunnah wa’l-Jamaa’ah, pentru a-i deosebi de adepții grupărilor deviante. Aceasta nu înseamnă laudă de sine, ci diferențiere între oamenii adevărului și oamenii falsității. Sfârșitul citatului. 

Al-Muntaqa min Fataawa al-Shaykh al-Fawzaan, 1/întrebarea nr. 206. 

Pe baza acestui fapt, dacă un bărbat a cărui angajare religioasă și al cărui caracter sunt bune cere în căsătorie o femeie musulmană, ea ar trebui să-l accepte chiar dacă el nu aparține niciunuia dintre aceste madhhab-uri; însă dacă cel care o cere este membru al uneia dintre grupările rătăcite și deviante, atunci nu ar trebui să-l accepte.  

Și Allah știe cel mai bine.