Dezbatere cu un creștin: Isus este robul lui Allah și Mesagerul Său

Am explicat anterior că Evanghelia în care credem noi, fără credința în care Islamul nimănui nu este valid, nu este reprezentată de evangheliile aflate astăzi în mâinile creștinilor. Mai degrabă, Evanghelia în care credem este cea adusă de ‘Eesa (Isus – pacea fie asupra lui) de la Allah. Cât despre ceea ce se află astăzi în mâinile creștinilor, aceasta este altceva, iar ei înșiși nu pretind că Isus este cel care a adus-o sau a scris-o. Vezi întrebarea nr. 47516. 

Deoarece lucrurile stau astfel, ceea ce pretind creștinii despre faptul că Evangheliile afirmă că Isus este fiul lui Dumnezeu și că Dumnezeu este tatăl lui – Allah este preaînălțat pentru a avea un fiu sau o soție – nu constituie nicio dovadă împotriva noastră, deoarece noi credem că acest lucru a fost inventat de oameni și că nu face parte din religia lui Isus (pacea fie asupra lui) sau din religia oricărui alt Mesager. 

Credem că evangheliile aflate astăzi în mâinile oamenilor, în care cred creștinii, au fost falsificate și schimbate și continuă să fie falsificate din când în când, astfel încât nu a mai rămas nimic în forma în care Evanghelia a fost revelată de Allah. Aici am dori să subliniem că Evanghelia care vorbește cel mai mult despre credința în trinitate și divinitatea lui Mesia (pacea fie asupra lui), astfel încât a devenit un punct de referință pentru creștini în argumentele lor în sprijinul acestei falsități, este Evanghelia lui Ioan. Această Evanghelie este supusă îndoielilor cu privire la autorul ei chiar și în rândul unor cercetători creștini, spre deosebire de celelalte Evanghelii în care cred ei. Aceasta este o îndoială veche, care datează din secolul al doilea e.n., potrivit propriei lor istorii. 

Profesorul Stadlin spune:  Întreaga Evanghelie a lui Ioan a fost scrisă de unul dintre studenții școlii alexandrine. O sectă, în secolul al doilea, a respins această Evanghelie și tot ceea ce era atribuit lui Ioan. 

În Encyclopaedia Britannica se spune:  

Cât despre evanghelia lui Ioan, aceasta este fără îndoială falsificată. Autorul ei a dorit să-i pună pe doi dintre discipoli unul împotriva celuilalt, și anume pe Sf. Ioan și pe Sf. Matei. 

Acest scriitor care apare în text a pretins că era discipolul iubit de Mesia, iar Biserica a acceptat acest lucru ca atare și a afirmat că scriitorul era discipolul Ioan și i-a pus numele pe carte, chiar dacă autorul nu era cu siguranță Ioan. Această carte este asemenea cărților Torei, în sensul că nu există nicio legătură între ele și cel căruia îi sunt atribuite. Ne pare rău pentru cei care au făcut tot posibilul să creeze legătura dintre acest filosof care a scris cartea în secolul al doilea și discipolul Ioan pescarul, deoarece eforturile lor au fost zadarnice și lipsite de călăuzire.  

Citat din Muhaaraat fi’l-Nasraaniyyah de Shaykh Muhammad Abu Zahrah. 

Este cu adevărat ciudat că ei pun la îndoială autorul acestei Evanghelii despre care afirmă că a fost scrisă special pentru a sprijini această falsitate, credința falsă în divinitatea lui Mesia, care este ignorată în celelalte evanghelii, cel puțin până la scrierea acestei evanghelii. Yoosuf al-Khoori spune: Ioan și-a scris Evanghelia la sfârșitul vieții sale, la cererea episcopilor din Asia și din alte părți. Motivul a fost că existau secte care negau divinitatea lui Mesia, așa că i-au cerut să o dovedească și să evidențieze ceea ce Matei, Marcu și Luca neglijaseră în evangheliile lor. 

(op.cit., p. 64) 

Indiferent de îndoielile cu privire la autorul Evangheliilor în general și al Evangheliei lui Ioan în special, expresiile pe care le citează din aceste Evanghelii nu susțin ideea pe care încearcă să o demonstreze, ci sunt mai degrabă o pânză de păianjen de care se agață, după cum spune Allah despre ei și despre alții asemenea lor (interpretarea sensului): 

„Asemănarea celor care își iau (zeități false drept) Awliya’ (protectoare, ajutoare) în afară de Allah este asemenea păianjenului care își construiește o casă; însă, cu adevărat, cea mai fragilă (slabă) dintre case este casa păianjenului, dacă ar ști” [Al-‘Ankaboot 29:41]

Biblia în care se spune că Mesia este fiul lui Dumnezeu este aceeași Biblie în care genealogia lui Mesia se încheie cu Adam (pacea fie asupra lui), iar și el este descris ca fiu al lui Dumnezeu.  

„Isus însuși avea aproximativ treizeci de ani când Și-a început lucrarea. El era fiul, după cum se credea, al lui Iosif, fiul lui Heli … fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu” [Luke 3:23-38] 

Aceasta este aceeași Biblie care îl descrie pe Israel în aceiași termeni: 

„Apoi spune-i lui Faraon: «Așa vorbește DOMNUL: Israel este fiul Meu întâi născut»” [Exodus 4:22] 

Ceva similar apare în Cartea lui Osea: 

„Când Israel era copil, l-am iubit și l-am chemat pe fiul Meu din Egipt” [Hosea 11:1] 

Același lucru se spune despre Solomon (pacea fie asupra lui): 

„El mi-a spus: «Solomon, fiul tău, este cel care îmi va construi casa și curțile, căci l-am ales să fie fiul Meu, iar Eu îi voi fi Tată»” [I Chronicles 28:6] 

Au fost Adam, Israel și Solomon toți ceilalți fii ai lui Dumnezeu, înainte de Mesia (pacea fie asupra lui)? Allah este cu mult preaînălțat față de ceea ce spun ei! 

Într-adevăr, chiar în Evanghelia lui Ioan există o explicație a ceea ce se înțelege prin a fi fiu; aceasta îi include pe toți robii drepți ai lui Dumnezeu, astfel încât nu există nimic unic la Isus sau la vreun alt Profet în această privință. 

„Dar tuturor celor care l-au primit le-a dat puterea să devină fii ai lui Dumnezeu, chiar celor care cred în numele lui” [John 1:3] 

Ceva similar apare în Evanghelia după Matei: 

„Binecuvântați sunt făcătorii de pace, căci ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu” [Matthew 5:8-9] 

Această folosire a cuvântului „fiu” în limbajul Bibliei este o metaforă pentru robul drept al lui Dumnezeu, fără a implica ceva special sau unic în felul în care este creat sau a-l descrie literalmente ca progenitură a lui Dumnezeu. De aceea Ioan spune: 

„Cât de mare este dragostea pe care Tatăl ne-a dăruit-o, ca să fim numiți copii ai lui Dumnezeu!” [1 John 3:1] 

Din același motiv, Adam este numit și el fiu al lui Dumnezeu – Allah este preaînălțat cu mult peste aceasta. 

Rămâne problema descrierii lui Eesa (pacea fie asupra lui) ca fiu al lui Dumnezeu și a ceea ce au inventat despre Stăpânul lumilor, spunând că El era tatăl lui Mesia (pacea fie asupra lui). Nici acest lucru nu este unic în limbajul Evangheliilor: 

„Isus a spus: «Nu te ține de Mine, căci încă nu M-am întors la Tatăl. Ci mergi la frații Mei și spune-le: Mă întorc la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru»” [John 20:17] 

Într-un text se spune că Dumnezeu este și pentru ei un tată și că Dumnezeu este Dumnezeul tuturor.

Așadar, să spună, dacă doresc, că noi toți suntem copiii și iubiții lui Dumnezeu, după cum Dumnezeu a spus despre strămoșii lor. În acest caz, nu există nimic special la Mesia care să îi determine să îl venereze în locul lui Allah. Sau să fie încăpățânați și să urmeze altceva decât călăuzirea adevărată, fără o Carte clară. Oricine ar putea face acest lucru.

, Stăpânul cerurilor și Stăpânul pământului, Stăpânul lumilor, pentru binecuvântarea Islamului pe care ne-a dăruit-o.

O, Allah, călăuzește-ne pe calea Ta dreaptă, calea celor asupra cărora Ți-ai revărsat harul, nu (calea) celor care și-au atras mânia Ta și nici a celor care s-au rătăcit.