De ce le interzice Islamul musulmanilor să-i imite pe necredincioși?

Imitarea altora este ceva ce se întâmplă oamenilor. Ea indică o mare iubire față de cel pe care îl imită cineva, dar în multe cazuri este un fenomen nesănătos. Islamul acordă o mare atenție acestei probleme (imitarea necredincioșilor de către musulmani), iar Mesagerul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a interzis-o categoric și a spus: „Cel care imită un popor este unul dintre ei.” Relatat de Abu Dawood (4031); considerat saheeh de al-Albani în Saheeh Abi Dawood.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Cel puțin, acest hadith indică faptul că este interzis să-i imiți, chiar dacă sensul aparent indică faptul că cel care îi imită este el însuși necredincios, asemenea versetului în care Allah spune (interpretarea sensului):

„Iar dacă cineva dintre voi îi ia pe ei [evreii și creștinii] drept Auliya [prieteni, protectori, ajutători etc.], atunci cu siguranță este unul dintre ei” [Al-Maa’idah 5:51].

Aceasta se poate referi la imitarea lor în toate lucrurile, caz în care constituie necredință, ceea ce implică faptul că este haram să-i imiți în anumite chestiuni. Sau poate fi interpretat în sensul că este unul dintre ei în măsura în care îi imită; prin urmare, dacă este vorba despre necredință, un păcat sau un simbol care le este specific, atunci hotărârea este aceeași. În orice caz, aceasta implică faptul că imitarea lor este haram."(Iqtida’ as-Siraat al-Mustaqeem  1/270-271)

Putem vedea înțelepciunea din spatele interdicției ca musulmanii să-i imite pe necredincioși dacă înțelegem răul la care poate duce această imitare și consecințele ei negative, printre care se numără următoarele

1. Dacă un musulman îi imită pe necredincioși, aceasta indică faptul că preferă felul în care arată necredinciosul în locul felului în care arată el însuși, iar aceasta poate constitui o obiecție implicită față de legea și voința lui Allah, Preaînaltul.

Dacă o femeie imită un bărbat, este ca și cum s-ar opune înfățișării cu care Allah a creat-o și nu ar fi mulțumită de ea. În același fel, atunci când un musulman imită un necredincios, este ca și cum ar spune că înfățișarea necredinciosului îi este mai potrivită decât înfățișarea prin care Allah l-a onorat și pe care i-a poruncit să o păstreze.

2. Imitarea altcuiva indică un sentiment de inferioritate și un defetism psihologic, însă Islamul nu acceptă ca musulmanii să declare o asemenea înfrângere, chiar dacă ea este reală.

Recunoașterea și declararea înfrângerii îl face pe cel slab și mai slab și îl face pe cel puternic și mai puternic. Aceasta poate fi unul dintre cele mai mari obstacole în calea ridicării celui slab și a îndreptării situației sale.

Prin urmare, oamenii cu gândire matură din orice națiune sau comunitate se opun faptului ca oamenii lor să-și imite dușmanii; dimpotrivă, sunt dornici să-i distingă pe baza moștenirii, obiceiurilor și îmbrăcămintei lor, chiar dacă ei cred că dușmanul are o moștenire, obiceiuri și îmbrăcăminte mai bune decât ale lor. Aceasta se datorează doar faptului că înțeleg impactul psihologic și social – și chiar impactul politic – al imitării exterioare a dușmanului.

3. Imitarea altora în înfățișarea exterioară implică iubire și loialitate față de ei, deoarece o persoană nu imită pe nimeni în afară de cei pe care îi iubește. Însă musulmanilor li se poruncește să se lepede de necredincioșii de toate tipurile. Allah, Preaînaltul, spune (interpretarea sensului):

„Credincioșii să nu-i ia pe necredincioși drept Auliya (susținători, ajutători etc.) în locul credincioșilor, iar cel care face aceasta nu va fi ajutat niciodată de Allah în niciun fel, cu excepția cazului în care vă temeți cu adevărat de un pericol din partea lor. Iar Allah vă avertizează cu privire la Sine (pedeapsa Sa), iar la Allah este întoarcerea finală” [Aal ‘Imraan 3:28]

„Nu vei găsi (o, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) oameni care cred în Allah și în Ziua de Apoi făcând prietenie cu cei care se împotrivesc lui Allah și Mesagerului Său (Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)), chiar dacă aceștia ar fi părinții lor, fiii lor, frații lor sau rudele lor (oamenii lor).” [Al-Mujaadilah 58:22].

Iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cele mai puternice legături ale credinței sunt loialitatea de dragul lui Allah, dușmănia de dragul lui Allah, iubirea de dragul lui Allah și ura de dragul lui Allah.” Relatat de at-Tabaraani și considerat saheeh de al-Albani în as-Silsilah as-Saheehah (998).

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a spus în Iqtida’ as-Siraat al-Mustaqeem (1/549):

Imitarea exterioară duce la un tip de iubire și de sentiment de apropiere în inimă, la fel cum iubirea din inimă duce la imitarea exterioară. Acesta este un lucru pe care îl vedem în viața reală. Sfârșitul citatului.

Imitarea necredincioșilor slăbește acest principiu, care este unul dintre principiile Islamului, și anume lepădarea de necredincioși și disprețuirea lor.

4. Imitarea exterioară a necredincioșilor duce la ceva mai grav, și anume imitarea lor în inimă și adoptarea credințelor lor sau considerarea opiniilor și ideologiei lor drept corecte. Există o legătură clară între înfățișarea exterioară și ceea ce se află în inimă, iar una o influențează pe cealaltă.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a spus în Iqtida’ as-Siraat al-Mustaqeem (1/548):

Imitarea altora și asemănarea cu ei în înfățișarea și comportamentul exterior duc la imitarea lor și la asemănarea cu ei în inimă și minte, printr-o influență treptată și ascunsă. Am văzut că evreii și creștinii care se amestecă cu musulmanii sunt mai puțin aspri în ceea ce privește necredința decât alții, la fel cum am văzut că musulmanii care se amestecă mult cu evreii și creștinii sunt mai slabi în ceea ce privește credința decât alții. Sfârșitul citatului.

Ibn al-Qayyim (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Deoarece imitarea exterioară poate duce la influențarea gândirii și a credințelor, după cum indică învățăturile islamice, bunul-simț și viața reală. Prin urmare, învățătura islamică interzice imitarea necredincioșilor, animalelor, diavolilor, femeilor și beduinilor."(Al-Faroosiyyah (p. 122).

Acestea sunt câteva dintre motivele clare pentru interdicția islamică ca musulmanii să-i imite pe politeiști. Musulmanul trebuie să se conformeze hotărârilor lui Allah, Preaînaltul, și să creadă că Allah, Preaînaltul, nu îi va porunci niciodată să facă altceva decât ceea ce este înțelept, în interesul său și care va duce la fericirea sa în această lume și în Viața de Apoi.

Iar Allah știe cel mai bine.