Dacă Coranul este perfect și complet și conține tot ceea ce este necesar pentru legile și reglementările sharī‘ah, ce nevoie este de Sunnah?

În primul rând: 

Dușmanii Islamului sunt întotdeauna dornici să arunce suspiciuni asupra religiei lui Allah, preaslăvit fie El, prin diverse modalități și mijloace. Ei răspândesc argumentele lor aparent plauzibile și rătăcirea printre musulmanii de rând, iar unii dintre musulmanii slabi în credință și neștiutori îi urmează. Dacă unul dintre acești oameni de rând s-ar gândi puțin la acest lucru, și-ar da seama că argumentele lor aparent plauzibile sunt nevalabile și că argumentația lor este lipsită de valoare. 

Una dintre cele mai ușoare modalități prin care musulmanul de rând poate respinge acest argument aparent plauzibil și fragil este să se întrebe: Câte rak‘ah-uri mă rog la Zuhr? Care este pragul minim de la care zakaah devine obligatorie? Acestea sunt două întrebări simple, fără să cunoască răspunsul la care niciun musulman nu se poate descurca, însă el nu va găsi niciodată răspunsul la ele în Cartea lui Allah, preaslăvit fie El; dimpotrivă, va găsi că Allah, preaslăvit fie El, i-a poruncit să se roage și i-a poruncit să dea zakaah, dar cum poate îndeplini aceste porunci fără să consulte Sunnah Profetului? Acest lucru este imposibil. Prin urmare, Coranul are nevoie de Sunnah mai mult decât are Sunnah nevoie de Coran, așa cum a spus Imam al-Awzaa‘i (fie ca Allah să aibă milă de el):

Cartea are nevoie de Sunnah mai mult decât are Sunnah nevoie de Carte.

al-Bahr al-Muheet de az-Zarkashi (6/11); citat de Ibn al-Muflih al-Hanbali în al-Aadaab ash-Shar‘iyyah (2/307), de la Taabi‘i Makhool. 

Avem despre fratele care a pus această întrebare cea mai bună părere posibilă și credem că a întrebat pentru a căuta modalități de a-i respinge pe cei care spun astfel de lucruri și pretind prin aceasta că respectă Coranul cel Sfânt. 

În al doilea rând: 

Una dintre modalitățile prin care îi putem respinge pe cei care pretind că musulmanii nu au nevoie de Sunnah nobilă și că numai Coranul cel Sfânt este suficient este să observăm că această opinie reprezintă o respingere a cuvintelor lui Allah, preaslăvit fie El, din Cartea Sa sfântă, în numeroase versete în care ne-a poruncit să acceptăm ceea ce a adus Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), să ne abținem de la ceea ce el a interzis, să ne supunem lui și să acceptăm hotărârile sale. De exemplu, Allah, preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului):

„Și orice vă dă Mesagerul (Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)), luați, iar de la ceea ce vă interzice, abțineți-vă și temeți-vă de Allah. Cu adevărat, Allah este aspru în pedeapsă”

[al-Hashr 59:7]

„Spune: «Supuneți-vă lui Allah și supuneți-vă Mesagerului, însă dacă vă întoarceți, el (Mesagerul Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) este răspunzător doar pentru ceea ce i s-a încredințat (adică transmiterea Mesajului lui Allah), iar voi pentru ceea ce vi s-a încredințat. Dacă vă supuneți lui, veți fi pe calea cea dreaptă. Îndatorirea Mesagerului este doar aceea de a transmite (mesajul) în mod limpede (adică de a predica într-un mod clar)»”

[an-Noor 24:54]

„Nu am trimis niciun Mesager decât pentru ca, prin îngăduința lui Allah, să i se dea ascultare”

[an-Nisa’ 4:64]

„Dar nu! Pe Domnul tău! Ei nu vor avea credință până când nu te vor face pe tine (o, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) judecător în toate neînțelegerile dintre ei, apoi nu vor găsi în sufletele lor nicio împotrivire față de hotărârea ta și se vor supune cu deplină supunere”

[an-Nisa’ 4:65]. 

Așadar, ce ar trebui să facă această persoană care pretinde că se mulțumește cu Coranul și, prin urmare, nu are nevoie de Sunnah, în privința acestor versete? Cum va răspunde poruncilor lui Allah, preaslăvit fie El, cuprinse în ele? 

La aceasta se adaugă ceea ce am spus pe scurt la început, și anume: cum poate el să îndeplinească rugăciunea pe care Allah, preaslăvit fie El, i-a impus-o în Cartea Sa sfântă? Care este numărul rugăciunilor? Care sunt momentele rugăciunilor? Care sunt condițiile valabilității lor? Ce anulează rugăciunea? Și poți pune întrebări similare despre zakaah, post, Hajj și toate celelalte ritualuri și legi ale Islamului. 

Cum va aplica el cuvintele lui Allah, slăvit și preaslăvit fie El (interpretarea sensului): „Tăiați mâna hoțului, fie el bărbat sau femeie, ca răsplată pentru ceea ce au săvârșit și ca pedeapsă exemplară de la Allah. Iar Allah este Atotputernic, Atotînțelept” [al-Maa’idah 5:38]? Care este valoarea minimă a bunurilor care definește furtul? De unde trebuie tăiată mâna? Este mâna dreaptă sau mâna stângă? Care sunt condițiile care trebuie îndeplinite cu privire la obiectul furat? Și poți pune întrebări similare despre pedepsele hadd pentru zina (fornicație sau adulter), calomnie, li‘aan și altele asemenea. 

Badr ad-Deen az-Zarkashi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Ash-Shaafa‘i a spus în ar-Risaalah, într-un capitol despre obligația supunerii față de Mesager (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa):

Allah, preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului): „Cel care se supune Mesagerului (Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) s-a supus cu adevărat lui Allah” [an-Nisa’ 4:80]. Cu privire la fiecare obligație pe care Allah, preaslăvit fie El, a impus-o în Cartea Sa, precum Hajj-ul, rugăciunea și zakaah, dacă nu ar fi fost explicația Mesagerului, nu am ști cum să o îndeplinim și nu ne-ar fi fost posibil să îndeplinim niciun act de adorare. Deoarece Mesagerul are o importanță atât de mare în ceea ce privește sharī‘ah, supunerea față de el este, de fapt, supunere față de Allah. 

Al-Bahr al-Muheet (6/7, 8) 

În mod similar, musulmanul înțelept își dă seama că cel care pretinde că venerează Cartea lui Allah, preaslăvit fie El, este unul dintre cei mai mari opozanți ai Coranului și unul dintre cei mai îndepărtați de religie, deoarece consideră că numai Coranul este suficient pentru stabilirea religiei și a hotărârilor ei, însă inevitabil fie nu urmează ceea ce a adus Sunnah și astfel devine necredincios, fie urmează ceea ce a adus Sunnah și, prin urmare, se contrazice pe sine! 

În al treilea rând: 

Allah, preaslăvit fie El, l-a trimis pe Profetul Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) cu Islamul, iar această mare binecuvântare nu constă doar în Coran; mai degrabă, ea constă în Coran și Sunnah. Atunci când Allah a binecuvântat ummah prin desăvârșirea religiei și completarea favorii Sale asupra lor, nu s-a avut în vedere doar coborârea Coranului; mai degrabă, s-a avut în vedere desăvârșirea hotărârilor atât în Coran, cât și în Sunnah, pe baza faptului că versete suplimentare din Coranul cel Sfânt au fost revelate după ce Allah, preaslăvit fie El, a afirmat că Și-a binecuvântat robii prin desăvârșirea religiei și completarea favorii Sale. 

Allah, preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului):

„În această zi v-am desăvârșit religia, v-am împlinit harul Meu și am ales Islamul ca religie pentru voi”

[al-Maa’idah 5:3]. 

Badr ad-Deen az-Zarkashi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:  

Cuvintele lui Allah, preaslăvit fie El: „În această zi v-am desăvârșit religia” înseamnă: Am desăvârșit pentru voi hotărârile – nu Coranul –, deoarece după aceea El a revelat unele versete care nu aveau nimic de-a face cu hotărârile. 

Al-Manthoor fi’l-Qawaa‘id (1/142) 

Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Allah, slăvit fie El, a explicat prin cuvintele Mesagerului Său și prin propriile Sale cuvinte tot ceea ce a poruncit și tot ceea ce a interzis, tot ceea ce a îngăduit și tot ceea ce a prohibit, precum și tot ceea ce a iertat. Astfel, religia Sa este desăvârșită, după cum spune Allah, preaînalt fie El (interpretarea sensului):

„În această zi, v-am desăvârșit religia voastră și v-am împlinit binefacerea Mea”

[al-Maa’idah 5:3]. 

I‘laam al-Muwaqqi‘een (1/250) 

În al patrulea rând: 

Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a afirmat că Sunnah pe care a adus-o este asemenea Coranului în sensul că provine de la Allah, preaînalt fie El, că reprezintă o dovadă și că este obligatorie pentru oameni; și a avertizat împotriva mulțumirii doar cu ceea ce se află în Coran în ceea ce privește respectarea poruncilor sale și abținerea de la ceea ce interzice. El a dat exemplul unui lucru dovedit ca fiind interzis potrivit Sunnah, dar care nu este menționat în Coran; de fapt, în Coran există o sugestie că acesta ar putea fi permis. Toate acestea apar într-un singur hadith autentic. 

S-a relatat de la al-Miqdaam ibn Ma‘di Karib că Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cu adevărat, mi s-a dat Cartea și ceva asemănător ei împreună cu ea, însă în curând un om va sta întins, sătul, pe canapeaua sa și va spune: Trebuie să vă țineți de acest Coran. Ceea ce găsiți îngăduit în el, considerați-l permis, iar ceea ce găsiți interzis în el, considerați-l interzis. Cu adevărat, mădularele măgarilor domestici nu vă sunt permise și nici carnea oricărui animal care are colți.” 

Narat de Abu Dawood (4604); considerat autentic de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood. 

Aceasta este ceea ce Companioni (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) au înțeles din religia lui Allah, preaînalt fie El: 

S-a relatat că ‘Abdullah a spus: Fie ca Allah să-i blesteme pe cei care fac tatuaje și pe cei care își fac tatuaje, pe cele care își smulg sprâncenele și pe cele care își pileau dinții în scopul înfrumusețării, schimbând creația lui Allah. Vestea despre aceasta a ajuns la o femeie din Banu Asad, numită Umm Ya‘qoob, care a venit la el și i-a spus: Am auzit că ai blestemat-o pe cutare și pe cutare. El a spus: De ce să nu-i blestem pe cei pe care i-a blestemat Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și pe cei care sunt blestemați în Cartea lui Allah? Femeia a spus: Am citit Mus-haf-ul de la un capăt la celălalt și nu am găsit în el ceea ce spui. El a spus: Dacă l-ai fi citit, ai fi găsit. Nu ai citit versetul: „Ceea ce vă dă Mesagerul (Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)), luați; iar ceea ce vă interzice, abțineți-vă (de la acel lucru)” [al-Hashr 59:7]? Ea a spus: Ba da. El a spus: Și el chiar a interzis acel lucru. Ea a spus: Cred că familia ta face aceasta. El a spus: Du-te și uită-te. Ea s-a dus și s-a uitat, dar nu a văzut nimic din ceea ce se aștepta să vadă. El a spus: Dacă ar fi fost așa, ea nu ar fi trăit împreună cu noi. 

Narat de al-Bukhaari (4604) și Muslim (2125) 

Aceasta este ceea ce urmașii și marii savanți ai Islamului au înțeles despre religia lui Allah, preaînalt fie El, și nu au cunoscut altceva: anume că nu există nicio diferență între Coran și Sunnah în ceea ce privește citarea dovezilor și constituirea unei dovezi obligatorii și că Sunnah explică și clarifică ceea ce se află în Coran. 

Al-Awzaa‘i a spus, relatând de la Hassaan ibn ‘Atiyyah: Jibreel obișnuia să coboare la Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), iar Sunnah explică Coranul. 

Ayyoob as-Sakhtiyaani a spus: Dacă unui om i se vorbește despre Sunnah, iar el spune: „Lăsați asta și spuneți-ne despre Coran”, atunci trebuie să știți că este rătăcit și încearcă să-i rătăcească și pe alții. 

Al-Awzaa‘i a spus: Allah, preaînalt fie El, spune (interpretarea sensului): „Cel care ascultă de Mesager (Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) ascultă, într-adevăr, de Allah” [an-Nisa’ 4:80] și „Ceea ce vă dă Mesagerul (Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)), luați” [al-Hashr 59:7]. 

Al-Awzaa‘i a spus: al-Qaasim ibn Mukhaymirah a spus: Orice era interzis în momentul în care Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a murit rămâne interzis până în Ziua Învierii, iar orice era permis în momentul în care a murit rămâne permis până în Ziua Învierii. 

Vezi: al-Aadaab ash-Shar‘iyyah (2/307) 

Badr ad-Deen az-Zarkashi (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Al-Haafiz ad-Daarimi a spus: El (Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) a spus: „Mi s-a dat Coranul și mi s-a dat ceva (altceva) asemănător lui.” Există unele hadithuri care vorbesc despre chestiuni despre care Coranul nu spune nimic, dar care nu pot fi decât în conformitate cu ceea ce a voit Allah, precum interzicerea cărnii măgarilor domestici și a oricărui animal sălbatic care are colți, lucruri care nu sunt menționate în Carte. 

În ceea ce privește hadithul relatat prin Thawbaan, care vorbește despre porunca de a verifica hadithurile în raport cu Coranul, ash-Shaafa‘i a spus în ar-Risaalah:

Nu a fost relatat de nimeni al cărui hadith să fi fost dovedit ca autentic în privința vreunei chestiuni, mici sau mari. Imam-ul hadithului, Yahya ibn Mu‘een, a afirmat că este mawdoo‘ (fabricat). De asemenea, ereticii au fost considerați autorii fabricării lui. Ibn ‘Abd al-Barr a spus în Jaami‘ Bayaan al-‘Ilm: ‘Abd ar-Rahmaan ibn Mahdi a spus: Ereticii și Khaarijiții au fabricat hadithul: „Ceea ce vă vine de la mine, verificați în raport cu Cartea lui Allah; dacă este în conformitate cu Cartea lui Allah, atunci eu l-am spus, dar dacă se opune acesteia, atunci eu nu l-am spus.” Al-Haafiz a spus: Acesta nu este autentic. Însă unii oameni au fost de acord să verifice acel hadith în raport cu Cartea lui Allah și au spus: L-am verificat în raport cu Cartea lui Allah și am constatat că este contrar Cărții, deoarece nu am găsit în ea nimic care să spună că nu trebuie acceptat niciun hadith în afara celui care este în armonie cu Cartea; dimpotrivă, am găsit în ea porunca de a-i da ascultare, iar avertismentul împotriva încălcării poruncilor sale constituie în sine o hotărâre. Sfârșitul citatului. 

Ibn Hibbaan a spus în Saheeh-ul său, cu privire la cuvintele Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), „Transmiteți de la mine, chiar dacă este un singur verset”: Aceasta indică faptul că Sunnah poate fi, de asemenea, descrisă drept „versete”. 

Al-Bahr al-Muheet (6/7, 8) 

În al cincilea rând: 

Savanții au menționat mai multe moduri în care Sunnah explică Coranul. De exemplu, ea este în conformitate cu ceea ce se află în Coran; restrânge ceea ce este menționat în termeni generali, specifică ceea ce este menționat în termeni universali, dezvoltă ceea ce este menționat pe scurt, abrogă unele hotărâri și introduce unele hotărâri noi. Unii savanți au rezumat toate acestea în trei puncte. 

Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Ceea ce fiecare musulman trebuie să creadă este că nu există nimic în Sunnah sahihă a Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), nici măcar o singură Sunnah, care să fie contrară Cărții lui Allah. Dimpotrivă, Sunnah, în raport cu Cartea lui Allah, se încadrează în trei categorii: 

1.cel care este în acord cu ceea ce este menționat în Cartea revelată și afirmă același lucru

2.cel care explică Cartea și clarifică ceea ce a intenționat Allah prin aceasta, restrângând ceea ce este menționat în termeni generali

3.cel care cuprinde o hotărâre care nu este menționată în Carte, astfel încât explică și introduce ceva nou.

Nu este permisă respingerea niciuneia dintre aceste trei categorii și nu există o a patra categorie a Sunnei în raport cu Cartea lui Allah. 

Imam Ahmad i-a dezaprobat pe cei care au spus că „Sunnah poate abroga Cartea” și a spus: Dimpotrivă, Sunnah explică și clarifică Cartea. 

Ceea ce atestă Allah și Mesagerul Său este că nu există niciun singur raport sahih de la Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) care să contrazică sau să se opună în vreun fel Cărții lui Allah. Cum ar putea fi astfel, când Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este cel care explică Cartea lui Allah, aceasta i-a fost revelată, Allah l-a călăuzit prin intermediul ei, i s-a poruncit să o urmeze și el este cel mai cunoscător dintre toți oamenii în privința interpretării și înțelesurilor ei?! 

Dacă ar fi permisă respingerea unei Sunne a Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) pe baza a ceea ce înțelege o persoană din sensurile aparente ale Coranului, atunci majoritatea hadithurilor ar fi respinse, iar Sunnah ar fi desființată cu totul. 

Nu există nimeni căruia să-i fie prezentată o dovadă din hadithurile sahih care este contrară opiniei madhhabului sau sectei sale, dar care să nu fie capabil să se agațe de sensul general sau larg al unui verset și să spună: Acest raport din Sunnah este contrar acestui sens general sau larg, prin urmare nu trebuie acceptat. 

Chiar și Raafidiții urmează exact această abordare în respingerea hadithurilor dovedite și mutawaatir. Astfel, ei resping cuvintele Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): „Noi (Profeții) nu lăsăm moștenire; ceea ce lăsăm în urmă este caritate” și spun: Acest hadith este contrar Cărții lui Allah, deoarece Allah, preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului): „Allah vă poruncește în privința copiilor voștri (a moștenirii): partea unui bărbat este egală cu partea a două femei” [an-Nisa’ 4:11]. 

Jahamiții au respins multe hadithuri sahih care afirmă atributele divine, bazându-se pe sensul aparent al versetului (interpretarea sensului): „Nimic nu este asemenea Lui” [ash-Shoora 42:11].

Khaarijiții au respins hadithurile care vorbesc despre mijlocire și despre ieșirea din Iad a monoteiștilor care au săvârșit păcate majore, bazându-se pe înțelegerea lor a sensului aparent al Coranului. 

Jahamiții au respins hadithurile care vorbesc despre vederea lui Allah în Viața de Apoi, chiar dacă există atât de multe hadithuri sahih în acest sens, pe baza înțelegerii lor a sensului aparent al versetului în care Allah, preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului): „Nicio privire nu-L poate cuprinde” [al-An‘aam 6:103]. 

Qadariții au respins hadithurile dovedite care vorbesc despre decretul divin, bazându-se pe înțelegerea lor a sensului aparent al Coranului. 

Fiecare sectă a respins ceea ce a respins din Sunnah pe baza înțelegerii sale a sensului aparent al Coranului. 

Așadar, fie ar trebui să respingem toate aceste relatări din Sunnah, fie ar trebui să le acceptăm pe toate și să nu respingem niciuna dintre ele pe baza a ceea ce poate fi înțeles din sensul aparent al Coranului. Însă respingerea unora dintre ele și acceptarea altora pe baza acestui argument reprezintă o contradicție evidentă. 

Nu există nimeni care să respingă un hadith pe baza înțelegerii sale a sensului aparent al Coranului, dar să nu accepte de multe ori mai multe decât acesta. 

Imam Ahmad, ash-Shaafa‘i și alții i-au condamnat pe cei care au respins hadithurile care vorbesc despre interdicția tuturor animalelor sălbatice care au colți, pe baza sensului aparent al versetului în care Allah, preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului): „Spune (o, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)): \"Eu nu găsesc în ceea ce mi-a fost revelat nimic interzis a fi mâncat…” [al-An‘aam 6:145]. 

Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a condamnat pe cei care pur și simplu resping Sunnah sa care nu este menționată în Coran, chiar dacă ei nu au susținut că aceasta este contrară Coranului. Cu atât mai mult în cazul celui care susține că Sunnah sa este contrară Coranului și i se opune! 

At-Turuq al-Hukamiyyah (65-67) 

Shaykh al-Albaani (Allah să aibă milă de el) a scris un eseu intitulat Manzilat as-Sunnah fi’l-Islam wa Bayaan annahu la yustaghna ‘anha bi’l-Quran (Statutul Sunnei în Islam și faptul că nu ne putem lipsi de ea și baza doar pe Coran), în care a spus: 

Cu toții știți că Allah, binecuvântat și preaslăvit fie El, l-a ales pe Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) pentru a fi Profetul Său și l-a desemnat să transmită mesajul Său. Așadar, El i-a trimis Cartea Sa, Sfântul Coran, în care – printre altele – i-a poruncit să-l explice oamenilor. Allah, preaslăvit fie El, a spus (interpretarea sensului): „Și ți-am trimis, de asemenea, ție (o, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) Îndemnul și sfatul (Coranul), pentru ca tu să le explici clar oamenilor ceea ce le-a fost trimis” [an-Nahl 16:44]. Ceea ce cred este că explicația menționată în acest verset include două tipuri de explicație: 

-1-

Transmiterea cuvintelor întocmai înseamnă transmiterea Coranului și nu tăinuirea lui. Aceasta înseamnă să-l transmiți ummei așa cum Allah, binecuvântat și preaînălțat fie El, l-a pogorât în inima Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Acesta este înțelesul versetului în care Allah, preaînălțat fie El, spune (interpretarea sensului): „O, Mesager (Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa))! Proclamă (Mesajul) care ți-a fost pogorât de la Domnul tău” [al-Maa’idah 5:67]. ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea) a spus, potrivit unei relatări transmise de la ea: Oricine ți-a spus că Muhammad a ascuns ceva din ceea ce i s-a poruncit să transmită a spus cea mai gravă minciună împotriva lui Allah. Apoi a recitat versetul menționat. Relatat de al-Bukhaari și Muslim. Potrivit unei relatări transmise de Muslim, ea a spus: Dacă Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) ar fi ascuns ceva din ceea ce i s-a poruncit să transmită, ar fi ascuns versetul în care Allah, preaînălțat fie El, spune (interpretarea sensului): „Și (amintește-ți) când i-ai spus lui (Zaid bin Haarithah, fostul rob eliberat al Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)), asupra căruia Allah a revărsat harul Său (călăuzindu-l la Islam), iar tu (O, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), de asemenea) ai făcut o favoare (eliberându-l): «Păstrează-ți soția și teme-te de Allah». Dar ai ascuns în sinea ta (adică ceea ce Allah îți făcuse deja cunoscut, că ți-o va da în căsătorie) ceea ce Allah avea să facă public și te-ai temut de oameni (adică Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) s-a căsătorit cu soția divorțată a robului său eliberat), în timp ce Allah avea un drept mai mare ca tu să te temi de El” [al-Ahzaab 33:37]. 

-2-

Explicarea înțelesurilor cuvintelor, expresiei sau versetului pentru care umma are nevoie de o explicație. Acest lucru se aplică în principal versetelor care vorbesc în termeni succinți, generali sau largi. În astfel de cazuri, Sunnah dezvoltă ceea ce este menționat pe scurt, precizează ceea ce este menționat în termeni generali și restrânge ceea ce este menționat în termeni largi. Aceasta poate fi prin ceea ce a spus Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), prin ceea ce a făcut sau prin ceea ce a aprobat. 

Versetul în care Allah, preaînălțat fie El, spune (interpretarea sensului): „Tăiați mâna hoțului, fie el bărbat sau femeie” [al-Maa’idah 5:38] este un bun exemplu în acest sens. Cuvântul hoț este un termen larg, la fel ca și cuvântul mână. Însă hadithul explică înțelesul primului și îl restrânge la hoțul care fură bunuri în valoare de un sfert de dinar sau mai mult, după cum a spus Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): „Nu se taie mâna decât pentru bunuri în valoare de un sfert de dinar sau mai mult.” Relatat de al-Bukhaari și Muslim. Cel de-al doilea [mână, întrucât cuvântul arab yad se poate referi la mână sau la întregul antebraț] este explicat prin acțiunea Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) sau prin acțiunile companionilor săi pe care el le-a aprobat. Ei obișnuiau să taie mâna hoțului de la articulația încheieturii, după cum este bine cunoscut în cărțile de hadith. Hadithurile explică, de asemenea, ce se înțelege prin mână, așa cum este menționată în versetul despre tayammum – „și ștergeți-vă cu ea fețele și mâinile (Tayammum)” [an-Nisa’ 4:43, al-Maa’idah 5:6] – referindu-se tot la mână [spre deosebire de întregul antebraț], după cum a spus Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): „Tayammum înseamnă lovirea [pământului sau a unei alte suprafețe curate și prăfuite] cu mâinile, apoi ștergerea feței și a mâinilor.” Relatat de Ahmad, al-Bukhaari, Muslim și alții, din hadithul lui ‘Ammaar ibn Yaasir (Allah să fie mulțumit de el). 

Urmează alte câteva versete care nu pot fi înțelese corect decât prin intermediul Sunnah:

 -1-

„Aceștia sunt cei care cred (în Unicitatea lui Allah și nu adoră pe nimeni în afară de El) și nu-și amestecă credința cu Zulm (nedreptate, adică adorarea altora în afară de Allah); pentru ei (numai) este siguranța și ei sunt cei călăuziți”

[al-An‘aam 6:82]. 

Companionii Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) au înțeles cuvântul zulm (nedreptate sau faptă nedreaptă) în termeni generali, incluzând orice faptă nedreaptă, chiar dacă era minoră. Prin urmare, au fost nedumeriți cu privire la acest verset și au spus: O, Mesager al lui Allah, care dintre noi nu și-a amestecat niciodată credința cu nedreptatea? Dar el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu acesta este înțelesul; mai degrabă se referă la shirk (asocierea de parteneri lui Allah). Nu ați auzit cuvintele lui Luqmaan: «Într-adevăr! Asocierea altora în adorare cu Allah este, cu adevărat, un mare Zulm (o mare nedreptate)» [Luqmaan 31:13]?” Relatat de al-Bukhaari și Muslim și alții. 

-2-

„Iar când călătoriți pe pământ, nu este păcat asupra voastră dacă vă scurtați Salat (rugăciunea), dacă vă temeți că necredincioșii vă pot ataca”

[an-Nisa’ 4:101].

Înțelesul aparent al acestui verset sugerează că scurtarea rugăciunilor în timpul călătoriei este permisă numai cu condiția existenței fricii. De aceea, unii dintre Sahaabah (Allah să fie mulțumit de ei) l-au întrebat pe Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): De ce continuăm să scurtăm rugăciunea, când acum suntem în siguranță? El a spus: „Aceasta este o milostenie pe care Allah v-a dăruit-o, așadar acceptați milostenia Sa.” Relatat de Muslim. 

-3-

„Vă sunt interzise (ca hrană): Al-Maytatah (animalele moarte - vitele care nu au fost sacrificate), sângele…”

[al-Maa’idah 5:3]. 

Hadithul explică faptul că „carnea animalelor moarte” [cea care nu a fost sacrificată în maniera prescrisă] a lăcustelor și a peștilor, precum și ficatul și splina, care intră în categoria sângelui, sunt halaal. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Ne-au fost permise două tipuri de carne de animale moarte și două tipuri de sânge: lăcustele și peștii (de toate tipurile), precum și ficatul și splina.” Relatat de al-Bayhaqi și alții cu isnaduri atât marfoo‘, cât și mawqoof. Acest isnad al versiunii mawqoof (adică numele companionului este absent din isnad) este saheeh și intră sub aceeași hotărâre ca un hadith marfoo‘ (unul în care lanțul transmițătorilor merge până la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)), deoarece acest lucru nu ar fi putut fi spus pe baza opiniei personale a vreunui companion. 

-4-

„Spune (O, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)): «Nu găsesc în ceea ce mi-a fost revelat nimic interzis a fi mâncat de cel care dorește să-l mănânce, decât dacă este Maytatah (un animal mort) sau sânge vărsat (prin sacrificare sau ceva asemănător), sau carnea porcului (carne de porc etc.), căci aceasta este cu siguranță impură, sau carne nelegiuită (interzisă) a unui animal care a fost sacrificat ca jertfă pentru alții decât Allah (sau care a fost sacrificat pentru idoli etc. ori asupra căruia Numele lui Allah nu a fost pomenit în timpul sacrificării)»”

[al-An‘aam 6:145]. 

Însă Sunnah interzice unele lucruri care nu sunt menționate în acest verset, precum atunci când Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Orice animal sălbatic care are colți și orice pasăre care are gheare este haram.” Și există și alte hadithuri care interzic anumite alimente, precum atunci când Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus în ziua de la Khaybar: „Într-adevăr, Allah și Trimisul Său vă interzic să mâncați carnea măgarilor domestici, căci aceasta este o abominație.” Relatat de al-Bukhaari și Muslim. 

-5-

„Spune (o, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)): «Cine a interzis podoaba și hainele pe care Allah le-a oferit, pe care El le-a produs pentru robii Săi, precum și At-Taiyibat (toate felurile de lucruri Halal (permise)) dintre alimente?»”

[al-A‘raaf 7:32].

 Și aici hadithul explică faptul că există unele feluri de podoabe care sunt interzise. Este dovedit că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a ieșit într-o zi la Companionii săi având într-o mână o bucată de mătase, iar în cealaltă o bucată de aur, și a spus: „Aceste două lucruri sunt interzise bărbaților din ummah mea, însă sunt permise femeilor.” Relatat și clasificat drept saheeh de al-Haakim. 

Există multe hadithuri similare și binecunoscute în as-Saheehayn și în alte surse, precum și mult mai multe exemple similare cunoscute savanților hadithului și fiqhului. 

Din cele de mai sus ne este clar că Sunnah are o mare importanță în legislația islamică. Dacă privim din nou exemplele menționate – ca să nu mai vorbim despre altele pe care nu le-am menționat – vom fi siguri că nu există nicio modalitate de a înțelege Coranul cel Sfânt decât împreună cu Sunnah. 

Manzilat as-Sunnah fi’l-Islam (p. 4-12)  

Vă sfătuim să citiți acest eseu al lui Shaykh al-Albaani (fie ca Allah să aibă milă de el), deoarece tratează exact același subiect ca întrebarea dumneavoastră. 

Așadar, ar trebui să fie clar: 

Că nu este permis nimănui să separe Coranul de Sunnah atunci când este vorba despre confirmarea hotărârilor și caracterul lor obligatoriu pentru cel responsabil. Cel care face acest lucru se opune într-adevăr celor cuprinse în Coran cu privire la poruncile de a asculta de Trimisul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), de a urma Sunnah sa și de a se abține de la ceea ce el interzice. Sunnah Profetului a venit să întărească ceea ce se află în Coran și să îl explice, să restrângă ceea ce acesta menționează în termeni largi și să specifice ceea ce menționează în termeni generali. De asemenea, ea a introdus în mod independent noi hotărâri. Este obligatoriu pentru musulman să urmeze toate acestea. 

În cele din urmă: 

Să presupunem că privim această chestiune ca pe o problemă de dispută între noi și adversarii noștri, care spun că ar trebui să ne mulțumim doar cu Coranul. Noi spunem: În Coranul cel Sfânt ni se poruncește ca, în caz de dispută, să ne referim la Coran și la Sunnah! Allah, Preaînaltul, spune (interpretarea sensului):

„O, voi cei care credeți! Ascultați de Allah și ascultați de Trimisul (Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) și de cei dintre voi care dețin autoritatea. Iar dacă vă certați în privința vreunui lucru, supuneți-l judecății lui Allah și a Trimisului Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)), dacă voi credeți în Allah și în Ziua de Apoi. Aceasta este mai bine și mai potrivit pentru o hotărâre finală.”

[an-Nisa’ 4:59]. 

Prin urmare, ce va face adversarul nostru cu această dovadă coranică? Dacă o acceptă, se va referi la Sunnah și, astfel, își va invalida opinia. Dar dacă nu se referă la Sunnah, atunci se va opune Coranului, despre care pretinde că este suficient și că nu are nevoie de Sunnah!