Dacă cineva este bolnav și nu se poate mișca, iar timpul rugăciunii sosește și nu este posibil să facă wudu și să se roage, ce trebuie să facă?
Întrebare
„Eram însărcinată și am obosit și m-am îmbolnăvit în luna a cincea, iar din uter am avut o scurgere apoasă. Am luat medicamente pentru a o opri, dar la începutul lunii a șasea s-a agravat și am început să simt contracții. Am mers la secția de urgențe, unde m-au internat și mi-au ridicat partea inferioară a corpului punând perne sub ea; mi-au administrat intravenos substanțe nutritive și m-au conectat la alte echipamente care m-au împiedicat să mă mișc. A sosit timpul rugăciunii Fajr și au venit la spital câteva cazuri de nașteri de urgență, iar nu era nimeni care să mă poată ajuta să mă purific sau să mă îndrept către qiblah. Când timpul rugăciunii era pe punctul de a se încheia, m-am rugat fără wudu, fără să mă îndrept către qiblah și fără să-mi acopăr ‘awrah în mod corespunzător. Care este verdictul cu privire la această rugăciune a mea? Menționez că am avut un avort spontan câteva ore mai târziu; laudă lui Allah în toate împrejurările."
Răspuns
În primul rând:
Dacă o persoană bolnavă nu se poate ruga în picioare, trebuie să se roage șezând; dacă nu poate face aceasta, atunci trebuie să se roage întinsă pe o parte. Dacă nu poate face nici aceasta, atunci trebuie să se roage în orice poziție în care este capabilă. Este obligatoriu să facă wudu și să se purifice de impuritate; dacă nu poate face wudu, trebuie să facă tayammum („purificare uscată”); dacă nu poate face tayammum sau să îndepărteze vreo impuritate, trebuie să se roage în starea în care se află, deoarece Allah, preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului): „Așadar, temeți-vă de Allah atât cât puteți” [at-Taghaabun 64:16].
Vezi răspunsurile la întrebările nr. 105356 și 105356 . Vezi, de asemenea, eseul at-Tahaarah wa’s-Salaah li Ahl al-A‘dhaar de Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el).
Pe baza acestui fapt, rugăciunea pe care ai efectuat-o în această situație a fost valabilă și nu trebuie să o repeți, deoarece aceasta a fost ceea ce ai putut face în acel moment, iar sângerarea nifaas (în urma avortului spontan) nu începuse încă la acel moment.
În al doilea rând:
Dacă o femeie are un avort spontan, atunci intră sub verdictul nifaas (sângerarea post-partum) dacă fătul dezvoltase trăsături umane, ceea ce se întâmplă după optzeci de zile de sarcină. Dacă sângerează în urma avortului spontan sau cu una ori două zile înainte de acesta, aceasta intră sub regulile nifaas, dacă sângele apărut înainte a fost legat de avortul spontan sau de naștere și a fost însoțit de indicii ale acestora, precum contracții sau durerile nașterii.
În ceea ce privește „apa” sau scurgerea în care nu există sânge, care apare înainte de naștere, aceasta nu intră sub regulile nifaas.
Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat:
Cu trei zile înainte de naștere, a existat o scurgere de apă însoțită de puțină durere; este aceasta nifaas?
El (Allah să aibă milă de el) a răspuns:
Aceasta nu este nifaas, deoarece nifaas este sânge, nu apă.
Mai mult, nu este nifaas decât dacă este însoțită de contracții, cu una sau două zile înainte de naștere. Dar dacă aceasta are loc cu mult timp înainte de momentul estimat al nașterii, nu este nifaas, deoarece nifaas este sângerarea care apare în momentul nașterii sau cu două sau trei zile înainte de aceasta, însoțită de contracții. Cât despre apă [scurgere fără sânge], aceasta nu este nifaas. Sfârșitul citatului.
Fataawa Noor ‘ala ad-Darb
Pe baza acestui fapt:
Dacă apa care a ieșit când erai în spital a fost însoțită de sânge, atunci această sângerare a fost nifaas și nu trebuia să te rogi în acel caz.
Dar dacă nu a existat sânge, atunci nu a fost sângele nifaas, iar în acest caz trebuia să te rogi în orice mod puteai în acel moment, după cum s-a explicat mai sus.
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.