Cel care face ceva interzis și nu este conștient de consecințe

În primul rând, trebuie să atragem atenția asupra ignoranței multora dintre pelerinii care efectuează Hajj și ‘Umrah, ceea ce îi determină să comită acte interzise în ihram sau să îndeplinească acte de adorare în moduri care nu sunt prescrise. Un pelerin poate cheltui o sumă mare de bani, mai ales dacă vine dintr-un ținut îndepărtat, apoi să-și piardă răsplata sau să-i fie diminuată din cauza ignoranței cu privire la ceea ce i se cere. 

Prin urmare, fiecare persoană care dorește să îndeplinească ritualurile trebuie să învețe hotărârile referitoare la acestea înainte de a începe să le îndeplinească. S-a relatat că Anas (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Căutarea cunoașterii este o datorie pentru fiecare musulman.” Relatat de Ibn Maajah și alții; clasificat drept saheeh de al-Albaani în Takhreej Mushkilat al-Faqar. 

Imam Ahmad a spus că aceasta înseamnă că fiecare persoană trebuie să caute cunoașterea de care are nevoie, și anume cum să facă wudoo’ și să se roage, cum să plătească zakaah pentru cei care au avere și cum să efectueze Hajj etc. (Jaami’ Bayaan al-‘Ilm de Ibn ‘Abd al-Barr, 1/52). 

Al-Hasan ibn Shaqeeq a spus: L-am întrebat pe ‘Abd-Allah ibn al-Mubaarak: Câtă cunoaștere ar trebui să caute oamenii să dobândească? El a spus: Nimeni nu ar trebui să înceapă să facă ceva fără cunoaștere; trebuie să întrebe și să învețe. Aceasta este ceea ce oamenii trebuie să facă în privința dobândirii cunoașterii. (al-Faqeeh wa’l-Mutafaqqih de al-Baghdaadi, 45). Prin urmare, Imam al-Bukhaari (Allah să aibă milă de el) a inclus în Saheeh-ul său un capitol intitulat: Baab al-‘ilm qabla al-‘qawl wa’l-‘aml (Învățarea înaintea vorbirii și faptei).

 Aceasta nu înseamnă că fiecare persoană trebuie să memoreze pe de rost o carte care discută ritualurile Hajj-ului; ceea ce trebuie să facă fiecare musulman este să învețe tot ceea ce are nevoie să știe, potrivit situației sale, fie singur, dacă este calificat să facă aceasta, fie întrebându-i pe savanți, fie însoțind pe cineva care îi poate arăta ce trebuie să facă și îl poate învăța tot ceea ce trebuie să facă ori de câte ori are nevoie să știe. 

În ceea ce privește lucrurile interzise în timpul ihramului, acestea au fost explicate în răspunsul la întrebarea nr. 11356. 

Dar dacă o persoană face unul dintre aceste lucruri din ignoranță față de faptul că Allah le-a interzis atunci când cineva se află în starea de ihram, nu trebuie să facă nimic (adică să ofere fidyah etc.), deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„Nu este niciun păcat asupra voastră pentru ceea ce faceți din greșeală, ci numai pentru ceea ce inimile voastre intenționează în mod deliberat. Iar Allah este Iertător mereu, Milostiv” [al-Ahzaab 33:5]

Dar dacă știa că lucrul pe care l-a făcut este unul dintre lucrurile interzise atunci când cineva se află în starea de ihram, însă nu și-a dat seama de consecințele acestei acțiuni, atunci Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus:  

Aceasta nu este o scuză, deoarece o persoană este scuzată dacă nu cunoștea hotărârea și nu știa că acest lucru este haraam. În ceea ce-l privește pe cel care nu era conștient de consecințele săvârșirii acestei acțiuni, aceasta nu este o scuză. Prin urmare, dacă un bărbat căsătorit știa că zina este haraam și este adult, cu mintea sănătoasă, și era căsătorit sau fusese căsătorit anterior, dar a mers mai departe și a comis zina, atunci trebuie să fie lapidat. Dacă spune: „Nu știam că pedeapsa hadd (pentru zina) este lapidarea și, dacă aș fi știut că pedeapsa hadd este lapidarea, nu aș fi făcut-o”, atunci îi spunem că aceasta nu este o scuză și că trebuie să fie lapidat, chiar dacă nu știa care sunt consecințele zinei. Prin urmare, când bărbatul care avusese relații sexuale în timpul zilei în Ramadaan a venit la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) să-l întrebe ce trebuia să facă, Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i-a spus că trebuia să ofere ispășire, chiar dacă în momentul în care avea relații sexuale nu era conștient de ceea ce trebuia să facă. Aceasta indică faptul că, dacă o persoană comite un păcat și încalcă limitele sacre ale lui Allah, atunci trebuie să suporte consecințele acelui păcat, chiar dacă nu cunoștea efectele lui atunci când l-a comis. 

Al-Fataawa 22/173-174.