Ce înseamnă cuvintele hulool (întrupare) și ittihaad (unirea cu divinul)?

Hulool (întrupare) și ittihaad (unirea cu divinul) – termen care include și expresia wahdat al-wujood („unitatea existenței”): 

Acești doi termeni sunt menționați adesea în cărțile despre credință (‘aqeedah). Ei sunt termeni ezoterici și sufi, iar aceste concepte sunt menționate frecvent și în cărțile religiilor false, precum cele ale brahmanilor, budiștilor și altora. 

1. Hulool (întrupare)

(a)

În terminologia generală, acest cuvânt înseamnă că unul dintre două lucruri este absorbit de celălalt sau se întrupează în celălalt. 

Aceasta este amestecarea completă. 

Al-Jarjaani (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Huloolul complet este unirea a două corpuri astfel încât indicarea unuia să însemne și indicarea celuilalt, precum sucul dintr-o portocală. 

Huloolul incomplet este atunci când una dintre cele două entități acționează ca un vas care o conține pe cealaltă, precum apa într-un ulcior. 

At-Ta‘reefaat, p. 92. 

Acesta este sensul lui hulool: afirmarea a două entități, dintre care una se află în cealaltă. 

Ceea ce se înțelege prin acest cuvânt, așa cum este folosit de sufiți și de alții, este întruparea sau prezența lui Allah – slăvit și preaslăvit fie El – în creația Sa sau într-o parte a creației Sale. 

(b)

Tipurile de hulool 

Huloolul poate fi împărțit în două tipuri: 

i. Huloolul general, care este credința că Allah, preaslăvit fie El, este prezent în toate lucrurile.

Dar acest hulool este asemănător ideii întrupării divinului (adică a Dumnezeului Creator) în uman (adică în ființa creată), afirmând în același timp că cele două entități sunt distincte și separate; cu alte cuvinte, El nu este unit cu cel în care este prezent, ci este pretutindeni, rămânând totuși separat. Astfel, aceasta este afirmarea a două entități separate. 

Aceasta este concepția jahamiților și a celor asemenea lor. 

ii. Huloolul specific, care este credința că Allah – slăvit și preaslăvit fie El – este prezent într-o parte a creației Sale, crezând în același timp că există un Creator și o ființă creată.

Aceasta este asemenea credinței unor secte creștine, potrivit căreia divinitatea – adică Allah, slăvit și preaslăvit fie El – s-a întrupat în umanitate – adică în ‘Eesa (Isus, pacea fie asupra lui) – și că ‘Eesa (pacea fie asupra lui) are două naturi: natura divină când rostea cuvinte de revelație și o natură umană când a fost răstignit (potrivit credinței lor). 

Aceasta este, de asemenea, asemănătoare credinței unora dintre raafidiții extremiști, precum nusairiyah, care cred că Allah – slăvit și preaslăvit fie El – s-a întrupat în ‘Ali ibn Abi Taalib, care era Dumnezeu (potrivit credinței lor); astfel, divinitatea s-a întrupat în el. Aceasta este una dintre credințele lor fundamentale. 

2. Ittihaad (unirea cu divinul)

(a)

Prin ittihaad se înțelege că două lucruri sunt un singur lucru. 

Al-Jarjaani (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Ittihaad înseamnă amestecarea a două lucruri până când devin un singur lucru. 

At-Ta‘reefaat, p. 9 

(b)

ceea ce se înțelege, potrivit celor care cred în această idee, este că Allah – slăvit și preaslăvit fie El – devine una cu creația Sa sau cu o parte a creației Sale, în sensul că toate ființele create sau unele dintre ele sunt însăși esența lui Allah, preaslăvit fie El.

(c)

Tipurile de ittihaad: 

i. Ittihaad în sens general – numit și wahdat al-wujood („unitatea existenței”). Aceasta este credința că tot ceea ce există este Dumnezeu Însuși. Cu alte cuvinte, Creatorul este una cu întreaga Sa creație. Acesta este sensul lui wahdat al-wujood; cei care cred în el sunt numiți al-ittihaadiyyah sau ahl wahdat al-wujood, precum Ibn al-Faarid, Ibn ‘Arabi și alții.

ii. Ittihaad în sens specific, care este credința că Allah, slăvit și preaslăvit fie El, a devenit una cu unele ființe create, dar nu cu altele.

Cei care cred în aceasta exclud ideea că El ar fi una cu lucrurile murdare și respingătoare; ei spun că El a devenit una cu profeții, cei pioși, filosofii sau alții și, astfel, aceștia au devenit însăși esența lui Allah, slăvit și preaslăvit fie El.

Aceasta este asemenea concepției unor secte creștine care cred că divinitatea a devenit una cu umanitatea și că au devenit un singur lucru. Aceasta se deosebește de cei care cred în întrupare, care cred că el (adică Hristos) are două naturi, divină și umană.

Cei care cred în ittihaad afirmă o singură natură, iar cei care cred în hulool afirmă două. 

(d)

Diferența dintre hulool și ittihaad 

Diferența dintre ele poate fi rezumată astfel: 

i. Hulool afirmă două entități, spre deosebire de ittihaad, care afirmă o singură entitate.

ii. Hulool admite că ele pot fi separate, în timp ce ittihaad nu admite aceasta.

(e)

Exemple care explică diferența dintre hulool și ittihaad: 

Există multe asemenea exemple, printre care următorul: 

Dacă pui zahăr în apă fără să o amesteci, aceasta este hulool, deoarece ele rămân două entități separate. Dar dacă o amesteci până când zahărul este absorbit de apă, atunci devin una, deoarece nu mai pot fi separate. 

Dar dacă pui în apă ceva diferit, precum pietricele, aceasta se numește hulool, nu ittihaad, deoarece pietricelele sunt un lucru, iar apa este altceva și ele pot fi separate. 

(f)

Verdictul cu privire la care dintre aceste două credințe este mai gravă 

Nu există nicio îndoială că a crede în hulool sau ittihaad este una dintre cele mai mari forme de necredință și erezie – Allah să ne ferească. 

Dar ittihaad este mai grav decât hulool, deoarece este credința într-o singură esență, spre deosebire de hulool. Mai mult, credința că El este una cu totul este mai gravă decât credința că El este una cu o parte a creației Sale. 

Pe scurt, credința în hulool și ittihaad este în mod evident falsă. Islamul a venit să o șteargă din mințile oamenilor, deoarece este o credință preluată din învățăturile, filosofiile și idolatria hindușilor, grecilor, evreilor, creștinilor și ale altora, fiind astfel întemeiată pe născociri și mituri. 

Preluat din Mustalahaat fi Kutub al-‘Aqaa’id de Shaykh Muhammad ibn Ibraaheem al-Hamad, p. 42-47 

Iar Allah știe cel mai bine.