Ce este mai bine: recitarea Coranului din Mushaf sau din memorie?

Dacă cineva recită Coranul în alte situații decât în timpul rugăciunii, atunci citirea din Mushaf este mai bună, deoarece este mai exactă și îl ajută să-și amintească mai bine. Însă, dacă recitarea din memorie este mai ușoară și îl ajută să se concentreze mai mult și să aibă o prezență mai bună a minții (khushoo’), atunci trebuie să recite din memorie.

În rugăciune, însă, este mai bine să recite din memorie, deoarece, dacă o persoană recită din Mushaf, va face acțiuni repetate, precum ținerea Mushafului, așezarea lui, întoarcerea paginilor și privirea literelor. Procedând astfel, nu va mai putea să-și pună mâna dreaptă peste mâna stângă pe piept atunci când stă în picioare în timpul rugăciunii sau să-și întindă brațele în timpul rukoo’ și sujood, dacă pune Mushaful sub braț. Prin urmare, considerăm că este de preferat ca persoana care se roagă să recite din memorie și nu din Mushaf.

Vedem că unii oameni, atunci când se roagă în spatele imaamului, țin Mushaful și urmăresc recitarea imaamului. Acest lucru nu trebuie făcut, din motivele menționate mai sus și deoarece nu au nevoie să facă altceva decât să-l urmeze pe imaam.

Totuși, dacă imaamul nu are o memorie atât de bună și îi spune unuia dintre membrii congregației: „Roagă-te în spatele meu și urmărește-mă (recitarea mea) în Mushaf, iar dacă greșesc, corectează-mă”, atunci nu este nimic greșit în aceasta.