Cât de lung ar trebui să fie Qunut?

Este Qunut în Witr obligatoriu?

Qunut în rugăciunea Witr este Sunnah și recomandat; a fost relatat de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și există câteva Hadithuri care oferă formularea pentru Du`a Al-Qunut.

S-a relatat că Al-Hasan ibn ‘Ali (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus:

Mesagerul lui Allah m-a învățat câteva cuvinte de spus în Qunut-ul lui Witr:

“Allahumma ihdini fiman hadayta wa ‘afini fiman ‘afayta wa tawallani fiman tawallayta wa barik li fima a’tayta, wa qini sharra ma qadayta , fa innaka taqdi wa la yuqda ‘alayk, wa innahu la yadhillu man walayta wa la ya’izzu man ‘adayta, tabarakta Rabbana wa ta’alayta (O, Allah, călăuzește-mă printre cei pe care i-ai călăuzit, iartă-mă printre cei pe care i-ai iertat, întoarce-Te spre mine în prietenie printre cei față de care Te-ai întors în prietenie și binecuvântează-mă în ceea ce mi-ai dăruit și salvează-mă de răul a ceea ce ai hotărât. Căci Tu hotărăști și nimeni nu poate influența hotărârea Ta; cel pe care l-ai luat ca prieten nu este umilit, iar cel care Îți este dușman nu este onorat. Binecuvântat ești, Domnul nostru, și Preaînălțat.).” (Relatat de Abu Dawud, 1425 și At-Tirmidhi, 464. Clasificat ca autentic de At-Tirmidhi și ca sahih de Ibn ‘Abd Al-Barr în Al-Istidhkar, 2/285 și de An-Nawawi în Al-Adhkar, 86)

În Sahih Ibn Khuzaymah (1100) se relatează că oamenii, pe vremea lui ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el), obișnuiau să se roage împotriva necredincioșilor în mijlocul Ramadanului, spunând: „O, Allah, nimicește-i pe necredincioșii care caută să-i împiedice pe oameni să urmeze calea Ta, care nu cred în Mesagerii Tăi și nu cred în Ziua Învierii. Creează dezbinare între ei și insuflă frică în inimile lor și trimite asupra lor mânia și pedeapsa Ta, O, Dumnezeul adevărului.”

Apoi trimitea binecuvântări asupra Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și se ruga pentru musulmani pentru tot binele pe care îl putea cere, apoi cerea iertare pentru credincioși. El a spus: Și obișnuia să spună după ce termina să se roage împotriva necredincioșilor, să trimită binecuvântări asupra Profetului, să ceară iertare pentru bărbații și femeile credincioase și să ceară bine: „O, Allah, doar pe Tine Te adorăm și doar Ție ne rugăm și ne prosternăm; pentru Tine ne străduim și adorăm. Sperăm în mila Ta, Domnul nostru, și ne temem de pedeapsa Ta inevitabilă, căci pedeapsa Ta va cădea cu siguranță asupra celui căruia i Te împotrivești.” Apoi spunea takbeer și cădea în prosternare.

Al-Albani a spus: „Lanțul transmiterii sale este autentic.”

Urmarea formulării Qunut a Profetului

A acorda atenție Du`a relatată de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), apoi de la Companionii săi după el, este mai bine, preferabil și aduce mai multe binecuvântări decât alcătuirea unor invocații înflorite și inventate, pentru care nu există nicio garanție că vor fi lipsite de greșeli de sens sau că nu vor contraveni bunei conduite atunci când Îl invoci pe Allah, Preaînălțatul, și este mai probabil să te păzească de etalarea evlaviei.

Al-Qadi ‘Iyad (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: „Allah, Preaînălțatul, ne-a dat permisiunea să-L invocăm și i-a învățat pe creații Du`a în Cartea Sa, iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și-a învățat ummah cum să facă Du`a. Du`a Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) se bazează pe trei lucruri: cunoașterea corectă a Tawhid (Unicitatea lui Allah), cunoașterea corectă a limbii (arabe) și sinceritatea față de ummah. Așadar, nimeni nu ar trebui să se îndepărteze de Du`a sa (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa).”

Al-Mawardi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Al-Hawi Al-Kabir (2/200): „Ceea ce este relatat de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) ne place mai mult decât orice altceva, însă orice spune o persoană în Qunut dintre «Du`as relatate de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și altele este bun în acest scop.” (Ambele texte au fost citate de Shaykh Muhammad Isma‘il Al-Muqaddim în eseul său: ‘Udu ila khayr Al-Huda, pp. 45-46]

Ibn ‘Uqayl Al-Hanbali (fie ca Allah să aibă milă de el) a relatat că «Du`as relatate de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) ar trebui să fie ceea ce se recită ca Wird obișnuit, iar orice se adaugă este o concesie. El a spus: „Ceea ce este recomandat în viziunea noastră este ceea ce a fost relatat de Al-Hasan ibn ‘Ali de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): „Allahumma ihdini…” – Hadithul binecunoscut. El a spus: Dacă adaugă la aceasta cuvintele relatate de la ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el), „Allahumma inna nasta‘inuka… (O, Allah, cerem ajutorul Tău)…”, nu este nimic greșit în aceasta. (Sfârșitul citatului din comentariile lui Ibn Muflih asupra Al-Muharrar, 1/89)

Într-adevăr, unii dintre învățați au vorbit sever despre problema adăugării la «Du`as relatate de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), până într-acolo încât Al-‘Izz ibn ‘Abd As-Salam (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus – după cum se menționează în Fatawa ale sale, 87 –: „Nu este potrivit să se adauge sau să se scadă ceva din ceea ce a spus Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în Qunut.” (Sfârșitul citatului din ‘Udu ila Khayr Al-Huda, p. 45)

Hotărârea privind adăugarea la formularea Qunut

Nu este nimic greșit în a adăuga la formularea relatată de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în Qunut cuvinte care pot fi potrivite situației, deoarece aceasta este problema Du`a (invocației), iar problema du a’ este largă, iar adăugarea la ea este permisă în Islam. Cu privire la Du`a relatată de la ‘Umar, se spune: … și se ruga pentru tot binele pe care îl putea cere pentru musulmani, apoi cerea iertare pentru credincioși.

An-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Al-Majmu` (3/477-478):

„Shaykh Abu ‘Amr ibn As-Salah a spus: Opinia celor care spun că trebuie să se limiteze Du`a în Qunut la ceea ce este relatat de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este neobișnuită și inacceptabilă; ea contravine opiniei majorității companionilor noștri și, de fapt, contravine opiniei majorității învățaților. Al-Qadi ‘Iyad a relatat că învățații au fost unanim de acord că nu există o Du`a specifică pentru Qunut…   Autorul lui Al-Hawi a spus: Se poate face recitând Du`a relatată de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) sau spunând alte Du`as. (Sfârșitul citatului)

În Al-Mawsu`ah Al-Fiqhiyyah (34/63) se spune: „El poate adăuga orice Du`as dorește, dintre cele permise în timpul rugăciunii.” (Sfârșitul citatului)

Shaykh Ibn `Uthaymin (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Ash-Sharh Al-Mumti` (4/52):

„Dacă adaugă la aceasta, nu este nimic greșit, deoarece este vorba despre Du`a (invocație).” (Sfârșitul citatului)

Nu adăugați la formulările Qunut ca practică obișnuită

Este important de observat că, deși adăugarea de expresii care nu sunt relatate în Sunnah la o Du`a relatată de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este permisă potrivit majorității învățaților, nu este permis să se transforme aceasta într-o practică obișnuită, neglijând astfel Sunnah și pierzând binecuvântarea (barakah) urmării Sunnah. Într-adevăr, nu ar trebui să le combine întotdeauna pe cele două și să le considere egale ca statut. Mai degrabă, închinătorul ar trebui să facă aceasta uneori și să nu o facă alteori, potrivit situației.

Shaykh Al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

„Fără îndoială, dhikr și Du`as se numără printre cele mai bune forme de adorare. Actele de adorare se bazează pe texte religioase confirmate și pe respectarea Sunnah, nu pe capricii, dorințe și inovație. Du`as și dhikrs relatate de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) sunt cele mai bune forme de dhikr și Du`a’ pe care le poate găsi cineva, iar cel care se limitează la ele va fi în siguranță și nevătămat. Rezultatele benefice pe care le aduc nu pot fi exprimate în cuvinte și nici pe deplin înțelese de om. Orice alte Dhikrs pot fi haram sau pot fi detestate. Ele pot implica shirk, lucru pe care majoritatea oamenilor nu îl realizează și a cărui explicare detaliată ar dura prea mult.

Nimeni nu are dreptul să prescrie oamenilor vreun fel de dhikr sau Du`a care nu este relatat în Sunnah și să-l transforme într-un act de adorare pe care oamenii să-l îndeplinească în mod regulat, așa cum îndeplinesc în mod regulat cele cinci rugăciuni zilnice. Mai degrabă, aceasta este o formă de inovație în religie pentru care Allah nu a dat permisiune… În ceea ce privește adoptarea unui Wird care nu este prescris în sharee’ah și a unui dhikr care nu este prescris în sharee‘ah, aceasta este interzisă. Mai mult, Du`as și Adhkar prescrise în sharee‘ah sunt cele mai bune și conduc la atingerea tuturor scopurilor și obiectivelor; nimeni nu se îndepărtează de ele pentru a adopta Adhkar inovate și inventate decât cel ignorant, neglijent sau răufăcător.” (Sfârșitul citatului din Majmu` Al-Fatawa, 22/510- 511)

Cât de lung ar trebui să fie Qunut?

Cât de lung ar trebui să fie Qunut? Este prescris să fie prelungit sau nu?

Dacă studiem Hadithul lui Al-Hasan ibn ‘Ali citat mai sus, vom constata că Du`a pe care Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) l-a învățat este o Du`a scurtă și concisă, care durează doar câteva minute. Aceasta indică faptul că ceea ce este potrivit în Du`a Al-Qunut este să fie scurtă și să se limiteze la expresii concise.

În Mughni Al-Muhtaj, 1/369, se spune:

„În Al-Majmu` se spune, relatând de la Al-Baghawi: Este detestat să se prelungească Qunut, asemenea primului tashahhud. Al-Qadi Husayn a spus: Dacă prelungește Qunut mai mult decât este obișnuit, aceasta este makruh.” (Sfârșitul citatului)

De fapt, an-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a indicat că reunirea Du`a Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) cu Du`a lui ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el) în Qunut intră sub categoria prelungirii acesteia și că trebuie să se țină cont de situația oamenilor și să se afle dacă ei aprobă aceasta.

El a spus: „Companionii noștri au spus: Este recomandat să se reunească Qunut-ul lui ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el) cu ceea ce este menționat în Hadithul citat mai sus. Dacă sunt reunite, modul mai corect este să se recite Qunut-ul lui ‘Umar al doilea. Iar dacă dorește să-l păstreze scurt, trebuie să se limiteze la ceea ce este relatat în Hadith. Mai degrabă, este recomandat să le reunească pe cele două dacă se roagă singur sau dacă este imam al unor oameni care aprobă prelungirea lui. Și Allah știe cel mai bine.” (Al-Majmu`, 3/478)

Dacă reunirea celor două Du`as menționate, deși sunt scurte, este considerată o formă de prelungire, atunci ce se poate spune despre ceea ce este menționat în întrebarea dumneavoastră, și anume să dureze douăzeci de minute sau aproximativ atât? Dar despre cei care fac Du`a timp de două ori mai mult sau chiar mai mult, așa cum fac mulți imami cărora nu le pasă de nimic în afară de a face o reprezentație în fața oamenilor, ferească Allah? Oamenii au văzut în zilele noastre lucruri stranii de acest fel.

Cea mai bună abordare în toate acestea – și Allah știe cel mai bine – este moderația, deoarece cele mai bune lucruri sunt cele moderate; iar Islamul interzice îngreunarea lucrurilor pentru oameni, mai ales dacă există obiceiul de a face aceasta în fiecare noapte.

Shaykh Ibn `Uthaymin (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat următoarea întrebare în Fatawa ‘Ulama’ Al-BaladAl-Haram (152):

În Ramadan, unii dintre imamii moscheilor fac Du`a lungă, iar alții o fac scurtă. Care este modul corect?

El (fie ca Allah să aibă milă de el) a răspuns:

„Modul corect este să nu se exagereze și nici să nu se neglijeze. A o face atât de lungă încât să le provoace greutăți oamenilor este interzis. Când Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a auzit că Mu‘adh ibn Jabal prelungea foarte mult rugăciunea atunci când îi conducea pe oamenii săi în rugăciune, s-a mâniat și l-a mustrat într-un mod fără precedent și i-a spus lui Mu‘adh ibn Jabal: „O, Mu‘adh, vrei să-i îndepărtezi pe oameni de religia lor?” (Relatat de Al-Bukhari, 6106 și Muslim, 465)

Așadar, ceea ce trebuie făcut este să se respecte cuvintele relatate (în Hadith) sau se poate adăuga la acestea.

Fără îndoială, prelungirea excesivă le provoacă oamenilor greutăți și îi epuizează, în special pe cei slabi dintre ei. Printre oameni se află unii care au de lucru, dar nu doresc să plece înaintea imamului, deși le este greu să rămână cu imamul. Prin urmare, sfatul meu pentru frații mei, imamii, este să adopte o abordare moderată. În același timp, ar trebui să se abțină uneori de la a face Du`a, pentru ca oamenii de rând să nu creadă că Du`a este obligatorie.” (Sfârșitul citatului)

Recitarea Du`a Al-Qunut într-un mod asemănător recitării Coranului

În ceea ce privește ceea ce ați întrebat despre recitarea Du`a Al-Qunut (într-un mod asemănător recitării Coranului) și înfrumusețarea vocii în aceasta, dacă exagerează în această privință, este preocupat de ea și o transformă în principala sa preocupare, folosind-o ca mijloc de a atrage atenția oamenilor asupra sa, sau depășește limita dintre Du`a și îndemn, ori vorbește așa cum vorbesc oamenii în mod obișnuit, precum persoana menționată în întrebarea dumneavoastră și precum fac mulți imami care se joacă cu adorarea și emoțiile oamenilor – dacă situația este așa cum a fost descrisă, atunci aceasta este condamnabilă și este dezaprobată de toți cei care cunosc învățăturile Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și respinsă de toți cei care au o fire sănătoasă.

Al-Kamal ibn Al-Humam Al-Hanafi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus, discutând despre Mu’adhdhinii care obișnuiau să repete Takbir-ul în spatele Imamului – pe vremea sa –

„În ceea ce privește ceea ce v-ați obișnuit să faceți în acest oraș, nu este puțin probabil să fie greșit, deoarece implică de obicei prelungirea primei silabe din cuvintele „Allah” și „Akbar” sau a celei de-a doua silabe din cuvântul „Akbar”, iar aceasta este greșit. Chiar dacă nu implică aceasta, ei tot își ridică prea mult vocile, mai mult decât este necesar pentru transmiterea cuvintelor, și acordă prea multă atenție interpretării melodiilor pentru a-și demonstra priceperea, lucru care nu are nicio legătură cu îndeplinirea corectă a actului de adorare.

Este evident că scopul acestui lucru este să-i impresioneze pe oameni. Este ca și cum ar spune: Priviți vocea mea frumoasă și melodiile plăcute pe care le creez, iar aceasta este greșit. Nu cred că acest lucru ar putea veni de la cineva care înțelege cu adevărat semnificația rugăciunii și a adorării!

Dacă aceasta a spus-o despre Mu’adhdhini, atunci ce se poate spune despre imamii care fac aceasta chiar în rugăciune?! Nu este de mirare că a continuat și a spus:

În mod similar, consider că alcătuirea unor melodii plăcute în Du`a, așa cum fac unii recitatori în vremurile noastre, nu este făcută de cineva care înțelege adevărata semnificație a Du`a și a cererii adresate lui Allah. Aceasta nu este decât un fel de joacă. Dacă ai vedea pe cineva cerând ceva unui rege și făcând un asemenea spectacol, cu vocea ridicându-se și coborând ca și cum ar cânta, ar fi acuzat de batjocură și joacă, deoarece modul potrivit de a cere este cu implorare și umilință, nu prin cântare!” (Sfârșitul citatului din Fat-h Al-Qadir de Kamal ibn Al-Humam, 2/225-226)

În ceea ce privește acordarea atenției înfrumusețării vocii, fără exagerare sau pronunțarea literelor diferit de pronunția corectă arabă, se pare că aceasta nu intră sub categoria cântării condamnabile menționate mai sus.

Shaykh Ibn `Uthaymin (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre aceasta și a răspuns în detaliu.

El (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat următoarea întrebare, după cum se menționează în Fatawa Al-Balad Al-Haram (153):

Unii imami ai moscheilor încearcă să înmoaie inimile oamenilor și să-i miște schimbând uneori tonalitatea vocii în timpul rugăciunii taraweeh și în Du`a Al-Qunut, iar eu am auzit că unii învățați dezaprobă aceasta. Care este opinia dumneavoastră?

Răspunsul său a fost:

„Ceea ce cred este că, dacă aceasta se face în limitele Shar`i, fără exagerare, nu este nimic greșit în aceasta. De aceea, Abu Musa Al-Ash`ari (fie ca Allah să fie mulțumit de el) i-a spus Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): Dacă aș fi știut că asculți recitarea mea, aș fi înfrumusețat-o pentru tine.” Dacă cineva are o voce frumoasă sau recită într-un mod care înmoaie inimile oamenilor, nu cred că este nimic greșit în aceasta. Dar exagerarea în această privință, astfel încât să facă aceasta cu fiecare cuvânt al Coranului, după cum se menționează în întrebare – cred că este excesivă și nu ar trebui făcută. Și Allah știe cel mai bine.” (Sfârșitul citatului)

Referință: A se vedea [în arabă] eseurile Du`a Al-Qunut de Shaykh Bakr ibn ‘Abdullah Abu Zayd; `Udu ila Khayr Al-Huda de Shaykh Muhammad Isma`il Al-Muqaddim.

Și Allah știe cel mai bine.