Căsătoria tahleel este haram și nevalidă

Dacă un bărbat își divorțează soția pentru a treia oară, atunci ea nu îi mai este permisă pentru căsătorie până când nu se căsătorește cu un alt bărbat, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): „Iar dacă el a divorțat-o (a treia oară), atunci ea nu-i mai este permisă după aceea până când nu se căsătorește cu un alt soț” [al-Baqarah 2:230].

Se stipulează că această căsătorie care o va face permisă pentru primul ei soț trebuie să fie o căsătorie validă. Căsătoria temporară (căsătoria mut’ah) sau căsătoria cu scopul de a o face permisă pentru primul ei soț și apoi de a divorța de ea (căsătoria tahleel) sunt ambele haram și nevalide, conform marii majorități a savanților, iar aceasta nu face femeia permisă pentru primul ei soț.  

Vezi: al-Mughni (10/49-55). 

Există ahaadeeth saheeh de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) care arată că această căsătorie tahleel este haram. 

Abu Dawood (2076) a relatat că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah l-a blestemat pe muhallil și pe muhallal lahu.” Aceasta a fost clasificată drept saheeh de al-Albaani în Sunan Abi Dawood. 

Muhallil este cel care se căsătorește cu o femeie și divorțează de ea pentru ca ea să se poată întoarce la primul ei soț, iar muhallal lahu este primul soț. 

Ibn Majaah (1936) a relatat de la ‘Uqbah ibn ‘Aamir (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Să nu vă spun despre un țap împrumutat?” Ei au spus: Da, o, Mesager al lui Allah. El a spus: „El este al-muhallil. Fie ca Allah să-l blesteme pe al-muhallil și pe al-muhallal lahu.” Clasificat drept hasan de al-Albaani în Saheeh Sunan Ibn Maajah. 

‘Abd al-Razzaaq (6/2650 a relatat că ‘Umar ibn al-Khattaab (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus în timp ce se adresa oamenilor: „Pe Allah, dacă mi-ar fi adus vreun muhallil sau muhallal lahu, i-aș lovi cu pietre.” 

Aceasta se aplică indiferent dacă își declară clar intenția atunci când încheie contractul de căsătorie și stipulează că, după ce a făcut-o permisă pentru primul ei soț, va divorța de ea sau dacă nu stipulează acest lucru și intenționează aceasta doar în sinea lui. 

Al-Haakim a relatat de la Naafi’ că un bărbat i-a spus lui Ibn ‘Umar: M-am căsătorit cu o femeie și am făcut-o permisă pentru primul ei soț, iar el nu mi-a spus să fac aceasta și nu știa. El a spus: Nu, căsătoria trebuie să se bazeze pe intenții sincere; dacă îți place de ea, păstreaz-o, iar dacă nu îți place, las-o. El a spus: În timpul Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), consideram aceasta zina. Și a spus: Ei vor rămâne tot desfrânați, chiar dacă rămân împreună timp de douăzeci de ani. 

Imam Ahmad a fost întrebat despre un bărbat care s-a căsătorit cu o femeie intenționând în inima sa, prin aceasta, să o facă permisă pentru primul ei soț, însă femeia nu știa despre aceasta. El a spus: Este un muhallil, iar dacă intenționează prin aceasta să o facă permisă pentru primul ei soț, atunci este blestemat. 

Pe baza acestui lucru, nu este permis să te căsătorești cu această femeie dacă intenționezi prin aceasta să o faci permisă pentru primul ei soț. A face aceasta este un păcat major, iar căsătoria nu va fi validă, ci va fi zina – Allah să ne ferească.