Căința unui vrăjitor

Învățarea vrăjitoriei și practicarea ei constituie kufr (necredință). Allah spune (interpretarea sensului): 

„Ei au urmat ceea ce shayateen (diavolii) au răspândit (în mod fals despre magie) în timpul vieții lui Sulayman (pacea fie asupra lui). Sulayman (pacea fie asupra lui) nu a fost necredincios, ci shayateen (diavolii) au fost necredincioși, învățându-i pe oameni magia și asemenea lucruri care au coborât la Babilon asupra celor doi îngeri, Harut și Marut, însă niciunul dintre acești doi îngeri nu a învățat pe nimeni astfel de lucruri până când nu i-a spus: «Noi suntem o încercare, deci nu deveni necredincios (învățând această magie de la noi).»” [2:102] 

Un practicant al vrăjitoriei poate face ceva care îl transformă într-un apostat, astfel încât comite kufr și ar trebui executat pentru apostazia sa. Sau poate practica vrăjitoria făcând ceva care nu constituie kufr. În acest din urmă caz există o diferență de opinie între învățați, însă opinia corectă este că ar trebui și el executat dacă se dovedește că este practicant al vrăjitoriei. Aceasta este ceea ce au făcut sahabah (Allah să fie mulțumit de ei) și ceea ce le-au poruncit și altora să facă. Dacă este executat, nu trebuie spălat, învelit în giulgiu sau îngropat în cimitirul musulmanilor. 

Nu trebuie să existe ezitare în executarea practicantului vrăjitoriei, indiferent dacă spunem că este un kafir (necredincios) sau nu, deoarece aceasta este ceea ce s-a dovedit de la însoțitorii Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Executarea lui împiedică răspândirea răului și servește drept descurajare pentru ceilalți practicanți ai vrăjitoriei. 

Dacă un practicant al vrăjitoriei se căiește sincer înaintea lui Allah, atunci Allah îi va accepta căința. Aceasta este între el și Domnul său, înainte ca problema să ajungă la instanțe. Însă dacă problema ajunge la instanța islamică, atunci qaadi (judecătorul musulman) trebuie să îl execute fără să-i ceară să se căiască, pentru a scăpa societatea de răul său. Dar nu este permis niciunui individ să aplice singur pedeapsa hadd (prescrisă în mod islamic); mai degrabă, problema trebuie înaintată autorităților. 

Urmează câteva fatwa-uri ale învățaților cu privire la această chestiune: 

1 – Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn Baz (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Dacă un practicant al vrăjitoriei se căiește sincer înaintea lui Allah, aceasta îi va fi de folos înaintea lui Allah, deoarece Allah acceptă căința mushrikeen (politeiștilor) și a altora, după cum spune El (interpretarea sensului): 

„El este Cel care primește căința robilor Săi și iartă păcatele.” [42:25] 

„Și căiți-vă cu toții înaintea lui Allah, o, credincioșilor, pentru ca să izbândiți.” [24:31] 

Însă în această lume ea nu este acceptată. Opinia corectă este că el trebuie executat. Dacă se dovedește în fața instanței că este practicant al vrăjitoriei, atunci trebuie executat, chiar dacă spune: „M-am căit.” Căința sa între el și Allah este valabilă, dacă este sincer, și aceasta îi va fi de folos înaintea lui Allah, însă potrivit hotărârii islamice el trebuie executat, la fel cum ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) i-a executat pe practicanții vrăjitoriei, deoarece răul lor este mare. Ei pot spune: „Ne-am căit”, dar pot minți, iar oamenii vor fi vătămați și este posibil să nu fie în siguranță față de răul lor din cauza căinței pe care o arată. Așadar trebuie executați, iar căința lor le va fi de folos înaintea lui Allah dacă sunt sinceri. Sfârșitul citatului. 

Majmoo’ Fatawa al-Shaykh Ibn Baz. 

2 – Shaykh-ul (Allah să aibă milă de el) a mai spus: 

Opinia corectă potrivit învățaților este că practicantul vrăjitoriei trebuie executat fără a i se cere să se căiască, din cauza gravității răului său. Unii învățați sunt de părere că trebuie să i se ceară să se căiască și că este asemenea oricărui alt kafir (ne-musulman) căruia trebuie să i se ceară să se căiască. Însă opinia corectă a învățaților este că nu trebuie să i se ceară să se căiască, deoarece răul său este atât de mare și deoarece își ascunde răul și kufr-ul; poate pretinde că s-a căit, dar minte și, drept urmare, poate provoca multă vătămare oamenilor. De aceea, învățații au fost de părere că cel despre care se știe și s-a dovedit că practică vrăjitoria trebuie executat chiar dacă pretinde că s-a căit și că regretă ceea ce a făcut; el nu trebuie crezut. 

De aceea se relatează că ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) le-a scris comandanților trupelor, poruncindu-le să execute orice practicant al vrăjitoriei pe care îl găseau, pentru a se feri de răul lor. Abu ‘Uthman al-Nahdi a spus: „Am executat trei practicanți ai vrăjitoriei.” Astfel a fost relatat în Saheeh al-Bukhari de la Bajalah ibn ‘Abdah. [A fost relatat și de Abu Dawud cu un isnad/lanț autentic de naratori saheeh, iar relatarea originală se află în al-Bukhari]. 

Și se relatează într-o relatare saheeh (autentică) că Hafsah (Allah să fie mulțumit de ea) a executat o sclavă a ei deoarece a aflat că aceasta practica vrăjitoria. Iar când marele sahabi (însoțitor) Jundub ibn ‘Abd-Allah (Allah să fie mulțumit de el) a văzut un practicant al vrăjitoriei jucându-se cu capul său – făcându-i pe oameni să creadă că își tăia capul și apoi îl punea la loc – s-a apropiat de el fără ca acesta să-și dea seama și l-a ucis, spunând: „Acum pune-ți capul la loc dacă spui adevărul!” 

Concluzie: Răul practicanților vrăjitoriei este mare, de aceea este obligatoriu să fie executați. Dacă autoritățile știu că sunt practicanți ai vrăjitoriei, iar acest lucru este dovedit prin dovezi shar’i (legale), atunci trebuie să-i execute, pentru a proteja societatea de răul și corupția lor. Sfârșitul citatului. 

3 – Shaykh-ul a mai spus: 

Dacă este executat, nu trebuie rostită rugăciunea funerară pentru el și nu trebuie îngropat în cimitirul musulmanilor; trebuie îngropat în cimitirul kafirilor. Nu trebuie îngropat în cimitirul musulmanilor, nu trebuie rostită rugăciunea funerară pentru el și nu trebuie spălat sau învelit în giulgiu. Îi cerem lui Allah să ne păstreze în siguranță și sănătoși. 

4 – El a mai spus: 

Hotărârea privitoare la practicantul vrăjitoriei despre care se știe că îi face pe oameni să-și imagineze lucruri sau ale cărui acțiuni au drept rezultat vătămarea oamenilor, cum ar fi să-i facă pe oameni să vadă lucruri care nu există, să facă un bărbat iubit de soția sa sau o soție iubită de soțul ei, ori invers, ceea ce provoacă vătămare oamenilor, este că, dacă acest lucru este dovedit prin probe în instanța islamică, acest practicant al vrăjitoriei trebuie executat, iar căința sa nu trebuie acceptată chiar dacă se căiește. 

Am citat mai sus relatarea transmisă de la ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el), care le-a poruncit comandanților săi să-i ucidă pe practicanții vrăjitoriei pentru a împiedica răul lor pe pământ și pentru a-i opri să-i tulbure pe musulmani și să le provoace vătămare oamenilor. De îndată ce sunt descoperiți, este obligatoriu ca liderii musulmani să-i execute, chiar dacă spun „Ne-am căit”, deoarece nu există nicio garanție. Dacă sunt sinceri în căința lor, aceasta le va fi de folos înaintea lui Allah, datorită sensului general al versetului în care Allah spune (interpretarea sensului): 

„El este Cel care primește căința robilor Săi, iartă păcatele și știe ceea ce faceți.” [42:25]

Dacă o persoană vine la autorități fără să fi fost descoperită și le spune că s-a căit și că în trecut făcea cutare și cutare lucru, dar s-a căit înaintea lui Allah și, în aparență, pare a fi bună, atunci căința sa trebuie acceptată, deoarece a venit de bunăvoie, căutând binele și declarându-și căința fără să fi fost descoperită și fără ca cineva să formuleze acuzații împotriva ei. Așadar, dacă vine într-un mod care nu sugerează niciun fel de viclenie, atunci căința sa trebuie acceptată, deoarece a venit căindu-se și exprimând regret, asemenea oricărui alt kafir care poate avea un trecut rău, apoi Allah îl binecuvântează făcându-l capabil să se căiască fără să fie constrâns de cineva și fără ca cineva să formuleze acuzații împotriva lui. Sfârșitul citatului.   Majmoo’ Fatawa al-Shaykh Ibn Baz.

5 – Învățații Comitetului Permanent au spus:   Dacă practicantul vrăjitoriei săvârșește în magia sa orice act de kufr, atunci trebuie executat ca pedeapsă hadd pentru kufr-ul său. Dacă se dovedește că prin magia sa a ucis pe cineva a cărui viață este protejată de sharee’ah, atunci trebuie executat ca pedeapsă qasas (retribuție). Dacă nu a săvârșit niciun act de kufr și nu a ucis pe nimeni prin magia sa, atunci există o diferență de opinie între învățați în privința executării lui pentru vrăjitoria sa. Însă opinia corectă este că trebuie executat ca pedeapsă hadd pentru apostazia sa. Aceasta este opinia lui Abu Haneefah, Malik și Ahmad (Allah să aibă milă de ei), deoarece magia sa înseamnă de fapt că este un kafir, din cauza versetului (interpretarea sensului):

„Ei au urmat ceea ce shayateen (diavolii) au răspândit (în mod fals despre magie) în timpul vieții lui Sulayman (pacea fie asupra lui). Sulayman (pacea fie asupra lui) nu a fost necredincios, ci shayateen (diavolii) au fost necredincioși, învățându-i pe oameni magia.” [2:102] 

Acest verset indică faptul că toți practicanții vrăjitoriei sunt kafiri. Și este dovedit în Saheeh al-Bukhari că Bajalah ibn ‘Abdah a spus: ‘Umar ibn al-Khattab (Allah să fie mulțumit de el) a scris spunând: Executați orice practicant al vrăjitoriei, bărbat sau femeie, iar noi am executat trei practicanți ai vrăjitoriei. Și s-a relatat că Hafsah, Mama Credincioșilor (Allah să fie mulțumit de ea), a poruncit ca o sclavă a ei care îi făcuse o vrajă să fie executată, iar ea a fost executată. [Maalik în al-Muwatta]. Și este dovedit că Jundub a spus: Pedeapsa pentru practicantul vrăjitoriei este o lovitură cu sabia. [Relatat de al-Tirmidhi, care a spus: opinia corectă este că este mawqoof – atribuit direct Profetului].   Pe baza acestora, hotărârea privitoare la practicantul vrăjitoriei despre care se întreabă în această întrebare este că trebuie executat potrivit opiniei corecte a învățaților. Cel a cărui îndatorire este să confirme că a avut loc vrăjitoria și să aplice pedeapsa este conducătorul responsabil de treburile musulmanilor, pentru a îndepărta răul și a închide ușa haosului. Sfârșitul citatului.   Fatawa al-Lajnah al-Daimah.  

6 – Shaykh Ibn ‘Uthaymeen a spus:   Este această execuție o pedeapsă hadd (prescrisă legal) sau uciderea lui din cauza kufr-ului său?  Ambele sunt posibile, pe baza detaliilor privind kufr-ul practicantului vrăjitoriei pe care le-am discutat mai sus. Însă, pe baza discuției de mai sus, spunem: dacă vrăjitoria unei persoane constituie kufr, atunci execuția sa este cea a unui apostat, dar dacă vrăjitoria sa nu constituie kufr, atunci intră sub titlul protejării împotriva unei vătămări grave și trebuie aplicată după cum consideră potrivit conducătorul.

Concluzie: Practicanții vrăjitoriei trebuie executați, indiferent dacă spunem sau nu că aceasta se datorează kufr-ului lor, deoarece îi îmbolnăvesc pe oameni și chiar îi pot ucide, provoacă separarea dintre soț și soție și invers, și pot realiza împăcarea dintre dușmani, atingându-și astfel scopurile. Unul dintre ei poate vrăji o persoană pentru a o face să-l placă și pentru a obține de la ea ceea ce dorește, cum ar fi cazul în care unul dintre ei vrăjește o femeie pentru a-și satisface dorința cu ea, precum și pentru că răspândesc corupția pe pământ. Așadar, este obligatoriu ca autoritățile să-i execute fără să le ceară să se căiască, atât timp cât aceasta se face pentru a îndepărta răul lor și vătămarea gravă pe care o pot provoca. Pedeapsa hadd nu are nimic de-a face cu a li se cere să se căiască; când făptașul este prins, pedeapsa hadd trebuie aplicată. Sfârșitul citatului.   Majmoo’ Fatawa al-Shaykh Ibn ‘Uthaymeen. Acesta este un comentariu la Kitab al-Tawheed.  

7 – Shaykh Ibn ‘Uthaymeen a mai spus:   Opinia că (practicanții vrăjitoriei) trebuie executați este în conformitate cu principiile sharee’ah, deoarece răspândesc corupția pe pământ, iar corupția lor este una dintre cele mai grave forme de corupție. Așadar, executarea lor este obligatorie pentru conducător și nu îi este permis conducătorului să nu-i execute, deoarece, dacă astfel de oameni sunt lăsați în pace și acțiunile lor se răspândesc, vor provoca corupție în propria țară și în țările altora. Însă, dacă sunt executați, oamenii vor fi în siguranță față de răul lor, iar oamenii vor fi descurajați să se îndeletnicească cu vrăjitoria. Sfârșitul citatului.   Majmoo’ Fatawa al-Shaykh Ibn ‘Uthyameen. Acesta este un comentariu la Kitab al-Tawheed.  

Și Allah știe cel mai bine.