Al-Ibaadiyyah

1 – Definiție. 

Ibaadiții sunt un grup de Khaarijis, numiți după fondatorul lor, ‘Abd-Allah ibn Ibaad al-Tameemi. Ei susțin că nu sunt Khaarijis și neagă această origine. Dar adevărul este că nu sunt Khaarijis extremi precum Azraqis, însă sunt de acord cu Khaarijis în multe chestiuni, cum ar fi negarea atributelor divine, afirmarea faptului că Qur’aan-ul este creat și permiterea revoltei împotriva conducătorilor opresivi. 

2 – După cine sunt numiți Ibaadiții? 

Primul lor fondator a fost ‘Abd-Allah ibn Ibaad din tribul Banu Murrah ibn ‘Ubayd ibn Tameem.  A fost numit după Ibaad, care este un sat din al-Yamaamah cunoscut în prezent sub numele de al-‘Aarid.  ‘Abd-Allah a fost contemporan cu Mu’aawiyah și a murit la sfârșitul domniei lui ‘Abd al-Maalik ibn Marwaan. 

3 – Cele mai importante credințe ale lor: 

·Din cărțile lor pare că neagă atributele divine și sunt în mare măsură de acord cu Mu’tazilah în interpretarea greșită a atributelor divine. Dar ei susțin că opiniile lor se bazează pe dovezi solide atunci când interpretează atributele divine în sens metaforic, ceea ce explică sensul fără a-L asemăna pe Allah cu creația Sa. Dar adevărul în această chestiune este opinia lui Ahl al-Sunnah wa’l-Jamaa’ah, care urmează dovezile și afirmă numele și atributele lui Allah așa cum El Însuși le-a afirmat, fără a le nega, a discuta cum sunt, a le interpreta greșit sau a-L asemăna pe Allah cu creația Sa.

·Ei neagă faptul că credincioșii Îl vor vedea pe Allah în Viața de Apoi.

·Interpretează greșit unele chestiuni referitoare la Viața de Apoi și neagă că acestea sunt reale, precum Balanța (Meezaan) și Siraat.

·Atributele lui Allah nu sunt ceva suplimentar față de Esența Sa; ele sunt Esența Sa.

·Qur’aan-ul, în opinia lor, este creat și au fost de acord cu Khaarijis în această privință. Al-Ash’ari a spus în Maqaalaat al-Islamiyyeen: „Toți Khaarijis spun că Qur’aan-ul a fost creat.” Maqaalaat al-Islamiyyeen, 1/203.

·În opinia lor, cel care comite un păcat major este un necredincios în sensul celui nerecunoscător față de Allah sau al unui ipocrit.

·În opinia lor, oamenii se împart în trei categorii:

- Credincioși sinceri în credința lor

- Mushriks al căror shirk este evident

- Oameni care au afirmat credința în Tawheed și Islam, dar nu aderă la practicile și actele sale de adorare, astfel încât nu sunt mushriks deoarece au afirmat credința în Tawheed, dar nici credincioși nu sunt deoarece nu aderă la cerințele credinței. Prin urmare, ei sunt incluși împreună cu musulmanii în hotărârile referitoare la această lume, datorită afirmării Tawheed-ului, și sunt incluși împreună cu mushriks în hotărârile referitoare la Viața de Apoi, deoarece nu au fost sinceri în credința lor și au încălcat cerințele Tawheed-ului. 

·Ei cred că aceia dintre oamenii qiblah-ului care se deosebesc de ei sunt necredincioși, dar nu mushriks; este permis să te căsătorești cu ei și să moștenești de la ei. Armele, caii și orice altceva care poate fi folosit pentru război pot fi luate ca pradă de război, iar orice altceva este haraam.

·Cel care comite un păcat major este un necredincios, iar când comite păcatul și persistă în el, nu poate fi primit în Paradis dacă nu s-a căit, deoarece Allah nu iartă păcatele majore decât dacă cei care le comit se căiesc înainte de moarte.

·Îl numesc pe cel care comite un păcat major necredincios, pretinzând că aceasta este kufr în sensul nerecunoștinței față de Allah sau în sensul ipocriziei, nu în sensul că este un necredincios aflat în afara Islamului. Ahl al-Sunnah wa’l-Jamaa’ah, pe de altă parte, numesc o asemenea persoană neascultătoare sau păcătoasă. Oricine moare în această stare – potrivit lui Ahl al-Sunnah – se află sub voia lui Allah: dacă El voiește, îl va ierta prin harul Său, iar dacă voiește, îl va pedepsi prin dreptatea Sa până când va fi curățat de păcatul său, apoi va fi mutat în Paradis. Dar Ibaadiții spun că păcătosul va rămâne veșnic în Iad și, în această privință, sunt de acord cu restul Khaarijis și cu Mu’talizah, care spun că păcătoșii vor rămâne veșnic în Iad.

·Ei neagă că va exista vreo mijlocire pentru păcătoșii care cred în Tawheed, deoarece păcătoșii – în opinia lor – vor rămâne veșnic în Iad, astfel că nu poate exista mijlocire pentru a fi scoși din Iad.

·Unii dintre ei i-au criticat pe califul ‘Uthmaan ibn ‘Affaan, Mu’aawiyah ibn Abi Sufyaan și ‘Amr ibn al-‘Aas (fie ca Allah să fie mulțumit de ei).