Acceptarea pocăinței în timp ce se află în conflict cu fratele

În primul rând: 

Evitarea unui musulman nu este permisă, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu este permis unui musulman să-și părăsească fratele mai mult de trei zile, fiecare dintre ei întorcându-se de la celălalt atunci când se întâlnesc. Cel mai bun dintre ei este primul care îl salută pe celălalt cu salaam.”

Relatat de al-Bukhari (5727) și Muslim (2560). 

Se face o excepție care permite evitarea, după cum au spus savanții, dacă aceasta servește unui interes, cum ar fi evitarea celui care comite un păcat, dacă se știe că evitarea lui este în interesul său sau în interesul altcuiva, de exemplu dacă va renunța la păcatul său sau dacă alții nu vor fi ispitiți din cauza exemplului său. 

Evitarea încetează dacă este oferit salutul, astfel încât, dacă o persoană îl salută pe altul cu salam, nu-l mai evită, din cauza hadeeth-ului (relatării profetice) citat mai sus: „Cel mai bun dintre ei este primul care îl salută pe celălalt cu salam.”  

A se vedea și întrebarea nr. 93888. 

În al doilea rând: 

Dacă o persoană se pocăiește de păcatul său, Allah îi acceptă pocăința, după cum spune El (interpretarea sensului): 

„El este Cel care acceptă pocăința robilor Săi, iartă păcatele și știe ceea ce faceți.”

[al-Shoora 42:25] 

„Oare nu știu ei că Allah acceptă pocăința robilor Săi și primește Sadaqat (pomana, caritatea) și că numai Allah este Cel care iartă și acceptă pocăința, Milostivul?”

[al-Tawbah 9:104] 

Pocăința este valabilă în orice moment, cu excepția momentului în care horcăitul morții ajunge în gât și a momentului în care soarele răsare din locul apusului său, din cauza relatării relatate de al-Tirmidhi (3537) și Ibn Majah (4253) de la Ibn ‘Umar  (Allah să fie mulțumit de el), potrivit căreia Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah acceptă pocăința robului Său atât timp cât horcăitul morții nu a ajuns încă în gâtul său.” 

Al-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus în Sharh Muslim: Savanții (Allah să fie mulțumit de ei) sunt unanim de acord că pocăința este acceptată atât timp cât horcăitul morții nu a ajuns în gât, după cum se afirmă în hadeeth. Există trei stâlpi sau elemente esențiale ale pocăinței: renunțarea la păcat, regretarea a ceea ce a făcut și hotărârea de a nu reveni la el. Dacă se pocăiește de un păcat și apoi revine la el, pocăința sa nu este anulată. Dacă se pocăiește de un păcat în timp ce comite un altul, pocăința sa rămâne valabilă. Aceasta este opinia oamenilor adevărului, în timp ce Mu’tazilah (o sectă deviată) au avut o opinie diferită cu privire la aceste două chestiuni. 

Sfârșitul citatului. 

Muslim (2703) a relatat că Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cine se pocăiește înainte ca soarele să răsară din locul apusului său, Allah îi va accepta pocăința.” 

În ceea ce privește ceea ce se spune în hadeeth-ul lui Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el), că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Porțile Paradisului sunt deschise lunea și joia și fiecărui rob care nu asociază nimic cu Allah îi este iertat, cu excepția unui om între care și fratele său există ranchiună. Se spune: Așteptați-i pe aceștia doi până se împacă, așteptați-i pe aceștia doi până se împacă, așteptați-i pe aceștia doi până se împacă”, se pare că acest lucru se referă la iertarea lui Allah pe care El o acordă robilor Săi prin harul Său, fără nicio pocăință din partea lor. 

Aceasta nu înseamnă că pocăința celor aflați în dispută pentru alte păcate nu este acceptată. Dacă o persoană se află într-o dispută cu fratele său, dar se pocăiește lui Allah de un alt păcat, cum ar fi minciuna, de exemplu, atunci Allah îi va accepta pocăința, după cum indică textele. 

Din cuvintele lui al-Nawawi (Allah să aibă milă de el), citate mai sus, este clar că, dacă o persoană se pocăiește de un păcat în timp ce comite un altul, pocăința sa este valabilă potrivit lui Ahl al-Sunnah. 

Și Allah știe cel mai bine.