Abrogarea în Coran

Ce înseamnă abrogarea în Islam?

Naskh (abrogarea) în limba arabă înseamnă ridicare și îndepărtare. În terminologia islamică, abrogarea înseamnă ridicarea unei hotărâri indicate de un text Shar`i pe baza dovezilor din Coran sau Sunnah.

Înțelepciunea din spatele abrogării

Conceptul abrogării se bazează pe Coran și Sunnah, precum și pe consensul savanților (Ijma`) al lui Ahl As-Sunnah, iar în spatele lui există o mare înțelepciune. În majoritatea cazurilor, abrogarea a avut scopul de a le ușura lucrurile musulmanilor sau de a spori răsplata.

Allah, Preaînălțatul, a spus (interpretarea sensului):

{Orice Verset (revelație) am abroga sau am face să fie uitat, aducem unul mai bun sau asemănător lui. Nu știi oare că Allah este Atotputernic?

Nu știi oare că lui Allah Îi aparține stăpânirea cerurilor și a pământului? Și în afară de Allah nu aveți niciun Walee (protector sau tutore) și niciun ajutor.} [Al-Baqarah 2:106-107].

Shaykh `Abd Ar-Rahman As-Sa`di (Allah să aibă milă de el) a spus:

„Naskh (abrogarea) înseamnă mutare; astfel, sensul abrogării este mutarea celor responsabili de la o hotărâre prescrisă la o alta sau anularea hotărârii. Evreii obișnuiau să condamne abrogarea și să susțină că nu este permisă, chiar dacă aceasta era menționată în Tora; astfel, respingerea ei de către ei a constituit necredință și s-a bazat pe simple capricii și dorințe.

Allah, Preaînălțatul, ne-a înștiințat despre înțelepciunea Sa în abrogare și că, ori de câte ori abrogă un verset „sau îl face să fie uitat”, adică îi face pe oameni să-l uite și îl îndepărtează din inimile lor, „aducem unul mai bun”, adică unul mai folositor pentru voi, „sau asemănător lui”.

Aceasta indică faptul că abrogarea nu va fi mai puțin folositoare pentru voi decât hotărârea inițială, deoarece harul lui Allah crește întotdeauna, mai ales pentru această ummah, pentru care El a făcut religia foarte ușoară.

Și El ne spune că cel care respinge abrogarea a respins suveranitatea și puterea Sa, după cum spune: „Nu știi oare că Allah este Atotputernic? Nu știi oare că lui Allah Îi aparține stăpânirea cerurilor și a pământului?”

De vreme ce El este Suveranul vostru, care vă conduce treburile asemenea Suveranului Prea Milostiv și Prea Bun în toate hotărârile, poruncile și interdicțiile Sale, atunci, așa cum nu există limite pentru ceea ce Allah dorește să hotărască în privința robilor Săi, tot astfel nimeni nu Îi poate contesta ceea ce le prescrie robilor Săi dintre hotărâri. Robul lui Allah este supus poruncilor Domnului său, atât în ceea ce privește poruncile religioase, cât și decretul divin (qadar wa qada’), deci ce drept are el să obiecteze?

Mai mult, El este Protectorul și sprijinitorul robilor Săi; astfel, îi călăuzește către ceea ce le este folositor și îi sprijină îndepărtând de ei ceea ce le este vătămător. O parte a protecției Sale față de ei este faptul că le prescrie hotărâri în conformitate cu înțelepciunea și mila Sa față de ei.

Cel care reflectează asupra abrogării care a avut loc în Coran și Sunnah va ajunge astfel să cunoască înțelepciunea lui Allah și mila Sa față de robii Săi și modul în care îi ajută să dobândească ceea ce este în interesul lor prin căi de care ei nu își dau seama, prin harul Său.” (Sfârșitul citatului din Tafsir As-Sa`di, p. 61)

Tipurile abrogării în Islam

Învățând despre diferitele tipuri de abrogare, cel care întreabă va găsi răspunsul la întrebarea sa și chiar mai mult. Abrogarea are diferite tipuri, și anume:

• Abrogarea versetelor și a hotărârii

precum abrogarea celor zece alăptări care stabileau relația de mahram între sugar și femeia care l-a alăptat; atât formularea, cât și hotărârea au fost abrogate.

• Abrogarea versetelor, dar nu și a hotărârii

Precum abrogarea versetului care vorbește despre cele cinci alăptări prin care se stabilește relația de mahram între sugar și femeia care îl alăptează și a versetului care vorbește despre lapidarea adulterului și a adulterei.

• Abrogarea hotărârii, dar nu și a versetelor

Precum versetul (interpretarea sensului), {Iar pentru cei care pot posti cu greutate (de exemplu, un bătrân etc.), există (alegerea fie să postească, fie) să hrănească un Miskeen (sărac) (pentru fiecare zi)} [Al-Baqarah 2:184]; și abrogarea interdicției de a fugi de pe câmpul de luptă dacă dușmanul este de zece ori mai numeros decât musulmanii sau mai mult. Astfel, interdicția de a fugi atunci când numărul dușmanilor era dublu față de cel al musulmanilor a fost abrogată.

Ibn `Atiyyah (Allah să aibă milă de el) a spus:

„Abrogarea completă are loc atunci când atât versetele, cât și hotărârea sunt abrogate, iar despre aceasta există multe exemple. De asemenea, versetele pot fi abrogate, dar nu și hotărârea, sau hotărârea poate fi abrogată, dar nu și versetele. Versetele și hotărârea sunt două lucruri diferite; unul dintre ele poate fi abrogat, dar nu și celălalt.” (Sfârșitul citatului din Al-Muharrar Al-Wajiz, 1/131)

Shaykh Muhammad ‘Abd Al-‘Adhim Az-Zarqani (Allah să aibă milă de el) a spus:

„Abrogarea care a avut loc în Coran a fost de trei tipuri diferite: abrogarea atât a versetelor, cât și a hotărârii, abrogarea hotărârii, dar nu și a versetelor, și abrogarea versetelor, dar nu și a hotărârii.

1. Abrogarea atât a hotărârii, cât și a versetelor

Există consens asupra acestui tip de abrogare în rândul musulmanilor care acceptă conceptul abrogării. Dovada că a avut loc se găsește în relatarea de la `Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea), care a spus: Printre lucrurile revelate din Coran se afla faptul că zece alăptări clare fac ca o persoană să devină mahram, apoi aceasta a fost abrogată și înlocuită cu cinci alăptări clare, iar Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a murit în timp ce aceasta se număra printre lucrurile care încă erau recitate din Coran. (Relatat de Muslim, 1452). Deși această relatare este Mawquf (atribuită unui Companion), iar lanțul transmiterii sale se încheie cu `A’ishah, ea este considerată Marfu` (atribuită Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)), deoarece un asemenea lucru nu putea fi spus pe baza opiniei personale; mai degrabă, astfel de chestiuni trebuiau în mod necesar să fie învățate de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Este bine cunoscut faptul că expresia „zece alăptări clare fac ca o persoană să devină Mahram” nu există în Mushaf, iar hotărârea menționată nu mai este în vigoare. Aceasta dovedește că abrogarea atât a versetelor, cât și a hotărârii este un lucru care a avut loc, iar dacă se dovedește că a avut loc, atunci se dovedește că această idee este corectă, deoarece demonstrarea faptului că a avut loc constituie prima dovadă că ea este posibilă și corectă. Iar opinia celor care neagă posibilitatea abrogării complete, precum Abu Muslim [Al-Isfahani, un savant Mu`tazili al principiilor jurisprudenței] și cei asemenea lui, se dovedește a fi nevalidă.

2. Abrogarea hotărârii, dar nu și a versetelor

Acest lucru este indicat în multe versete, precum versetul care vorbește despre oferirea carității înainte de a vorbi cu Mesagerul, verset în care Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului): {O, voi cei care credeți! Atunci când (doriți să) vă consultați în particular cu Mesagerul (Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)), oferiți ceva în caritate înainte de consultația voastră particulară} [Al-Mujadilah 58:12]. Aceasta a fost abrogată prin versetul în care Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului): {Vă temeți oare să oferiți caritate înainte de consultația voastră particulară (cu el)? Dacă nu faceți aceasta și Allah v-a iertat, atunci (cel puțin) împliniți As-Salat (Iqamat As-Salat), dați Zakat și ascultați de Allah și de Mesagerul Său.} [Al-Mujadilah 58:13]. Hotărârea menționată în primul verset este abrogată prin hotărârea menționată în al doilea verset, deși ambele versete au rămas.

Un alt exemplu este versetul în care Allah, Glorificat fie El, spune (interpretarea sensului): {Iar pentru cei care pot posti cu greutate (de exemplu, un bătrân etc.), există (alegerea fie să postească, fie) să hrănească o persoană nevoiașă (pentru fiecare zi)} [Al-Baqarah 2:184]. Acesta a fost abrogat prin versetul în care Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului): {Așadar, oricine dintre voi vede (semiluna în prima noapte a) lunii (Ramadanului, adică este prezent acasă), trebuie să postească în acea lună} [Al-Baqarah 2:185]. Hotărârea anterioară a fost abrogată prin această hotărâre ulterioară, deși ambele versete au rămas, după cum puteți vedea.

3. Abrogarea versetelor, dar nu și a hotărârii

Acest lucru este indicat în relatarea autentică de la `Umar ibn Al-Khattab și Ubayy ibn Ka`b (Allah să fie mulțumit de ei), potrivit căreia au spus: Printre cuvintele care au fost revelate din Coran se aflau cuvintele: „Dacă un bătrân și o bătrână comit Zina, lapidați-i pe amândoi.” Dar știm că acest verset nu mai există pe paginile Mus-haf-ului și nici pe buzele celor care recită Coranul, deși hotărârea rămâne în vigoare și nu a fost abrogată.

Acest lucru este indicat și în relatarea sahih de la Ubayy ibn Ka‘b, potrivit căreia el a spus: Sura Al-Ahzab era asemănătoare ca lungime cu Sura Al-Baqarah sau chiar mai lungă. [Relatat de Abu Dawud At-Tayalisi în Musnad, 540; ‘Abd Ar-Razzaq în Al-Musannaf, 5990 și An-Nasa’i în As-Sunan Al-Kubra, 7150; lanțul transmiterii sale este autentic]. Deși această cantitate mare de versete care au fost abrogate nu putea să nu fi cuprins hotărâri referitoare la `Aqidah (credințe), care nu puteau fi abrogate.

Acest lucru este indicat și de versetul abrogat despre alăptare menționat la primul subtitlu.

Acest lucru este indicat și de ceea ce a fost relatat într-o relatare autentică de la Abu Musa Al-Ash`ari (Allah să fie mulțumit de el), potrivit căreia ei obișnuiau să recite în timpul Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) o Sură la fel de lungă ca Sura Bara’ah (At-Tawbah), apoi aceasta a fost făcută să fie uitată, cu excepția unui singur verset din ea, care conține cuvintele: „Dacă fiul lui Adam ar avea două văi pline de bogății, și-ar dori una a treia, iar nimic nu ar putea umple gura fiului lui Adam în afară de țărână, iar Allah acceptă căința celor care se căiesc.” (Relatat de Ahmad, 19280; lanțul transmiterii sale este autentic și a fost considerat astfel de editorii Al-Musnad.)” (Sfârșitul citatului din Manahil Al-‘Irfan, 1/154, 155)

Ordinea versetelor în Coran

În ceea ce privește ordinea în care apar versetele, savanții au convenit în unanimitate că ordinea în care acestea apar într-o singură Sură este o chestiune Tawqifi (rânduită divin, întemeiată pe un text religios și nesupusă opiniei personale), iar chestiunea nu a fost supusă Ijtihad-ului (efortul intelectual maxim al unui jurist pentru a deriva verdicte din sursele islamice atunci când nu sunt disponibile texte clare) Companioniilor.

Ordinea Surelor în Coran

În ceea ce privește ordinea în care apar ٍSurele, există o diferență de opinie între savanți cu privire la această chestiune. Majoritatea consideră că aceasta a rezultat din Ijtihad-ul Companioniilor (Allah să fie mulțumit de ei), deși ordinea unora dintre aceste Sure a fost stabilită în timpul Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa).

Cine a denumit Surele Coranului?

În ceea ce privește denumirea Surelor, unele dintre ele au fost denumite de Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), iar unele au fost denumite prin Ijtihad-ul Companioniilor (Allah să fie mulțumit de ei).

Savanții Comitetului Permanent au fost întrebați:

Cel care a denumit Surele Sfântului Coran este Mesagerul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) sau cine?

Ei au răspuns:

„Nu cunoaștem niciun text de la Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) care să indice că el a denumit toate Surele; mai degrabă, în unele Hadithuri autentice se spune că denumirile unora dintre ele provin de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), precum Al-Baqarah și Al `Imran. În ceea ce privește celelalte Sure, se pare că acestea au fost denumite de Companioni (Allah să fie mulțumit de ei).

Shaykh ‘Abd Al-‘Aziz ibn Baz, Shaykh ‘Abd Ar-Razzaq `Afifi, Shaykh `Abdullah ibn Ghadyan, Shaykh `Abdullah ibn Qa`ud” (Sfârșitul citatului din Fataawa Al-Lajnah Ad-Da’imah, 4/16)

Toate cele de mai sus sunt chestiuni pe care le veți găsi în cărțile care tratează `Ulum Al-Quran (știința Coranului), precum Al-Itqan de As-Suyuti, Al-Burhan de Az-Zarkashi și Manahil Al-`Irfan de Az-Zarqani

Și Allah știe cel mai bine.