A crezut că se afla în nifaas în urma unui avort spontan, așa că nu a postit și nu s-a rugat

În primul rând: 

Dacă o femeie pierde o sarcină, sângerarea care urmează nu este considerată nifaas (sângerarea de după naștere), cu excepția cazului în care fătul pierdut dezvoltase trăsături umane, precum cap, mână, picior și așa mai departe. 

Sângele eliminat de ea nu este considerat nifaas decât dacă fătul avea trăsături umane.  

Trăsăturile umane nu apar la făt înainte de optzeci de zile de sarcină, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Crearea fiecăruia dintre voi este alcătuită în pântecele mamei sale timp de patruzeci de zile, apoi devine o ‘alaqah (o bucată de sânge coagulat și gros) pentru o perioadă similară, apoi devine asemenea unei bucăți de carne mestecate pentru o perioadă similară, apoi Allah trimite un înger căruia i se poruncește să scrie patru lucruri și i se spune: «Scrie faptele sale, provizia sa, durata vieții sale și dacă este sortit Iadului sau destinat Paradisului». Apoi sufletul este insuflat în el.” Relatat de al-Bukhaari, 3208.  

Acest hadith indică faptul că ființa umană trece prin mai multe etape în timpul sarcinii.  

Timp de patruzeci de zile este o nutfah (picături amestecate de secreție sexuală masculină și feminină, în următoarele patruzeci de zile este o ‘alaqah (o bucată de sânge coagulat și gros), apoi, timp de patruzeci de zile, este o mudghah (o bucată de carne mestecată), iar sufletul este insuflat în el după ce au trecut o sută douăzeci de zile.   

Trăsăturile umane încep să apară în etapa mudghah, nu înainte de aceasta, deoarece Allah spune (interpretarea sensului):  

„O, oameni! Dacă vă aflați în îndoială cu privire la Înviere, atunci, cu adevărat, v-am creat (adică pe Adam) din țărână, apoi dintr-o Nutfah (picături amestecate de secreție sexuală masculină și feminină, adică urmașii lui Adam), apoi dintr-un cheag (o bucată de sânge coagulat și gros), apoi dintr-o mică bucată de carne — o parte formată și o parte neformată (precum în cazul avortului spontan) — pentru ca Noi să vă arătăm limpede (adică să vă arătăm Puterea și Capacitatea Noastră de a face ceea ce voim)”

[al-Hajj 22:5]

Din acest verset se știe că mudghah poate avea sau nu trăsături umane. 

Ibn Qudaamah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Dacă o femeie vede sânge după ce elimină ceva în care existau trăsături umane, atunci acesta este nifaas. Acest lucru a fost afirmat de Imam Ahmad. Dar dacă vede acea [sângerare] după eliminarea unei nutfah sau ‘alaqah, atunci nu este nifaas. Sfârșitul citatului din al-Mughni, 1/211. 

Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Dacă o femeie pierde ceva în care sunt vizibile trăsături umane, precum cap, mână, picior și așa mai departe, atunci ea se află în nifaas și i se aplică regulile nifaasului; prin urmare, nu trebuie să se roage sau să postească, iar soțului ei nu îi este permis să aibă relații sexuale cu ea până când devine curată sau până când trec patruzeci de zile.  

Dar dacă în ceea ce elimină femeia nu există trăsături umane distincte, iar acesta este asemenea unei bucăți de carne fără trăsături sau este sânge, atunci i se aplică regulile istihaadah (sângerarea vaginală non-menstruală), nu regulile menstruației; ea trebuie să se roage și să postească în Ramadan și îi este permisă soțului ei, deoarece, potrivit savanților, intră sub regulile istihaadah. Sfârșitul citatului din Fataawa Islamiyyah, 1/243. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen a spus:  

Savanții au spus: Dacă este eliminat ceva în care apar trăsături umane, atunci sângele eliminat după ieșirea acestuia este considerat nifaas; în această perioadă, femeia nu trebuie să se roage sau să postească, iar soțul ei trebuie să evite relațiile intime cu ea până când devine curată. Dar dacă ceea ce este eliminat nu este format, atunci sângerarea nu este considerată nifaas, ci este o sângerare neregulată care nu o împiedică pe femeie să se roage, să postească sau să facă altceva. 

Savanții au spus: Perioada minimă în care pot apărea trăsături umane este de 81 de zile. 

Fataawa al-Mar’ah al-Islamiyyah, 1/304, 305 

Pe baza acestui fapt, sângerarea pe care ai avut-o nu a fost nifaas, deoarece fătul a fost pierdut înainte de împlinirea a 80 de zile, iar tu ar fi trebuit să te rogi și să postești în acea perioadă, cu excepția cazului în care ți-a venit menstruația. 

În al doilea rând: 

Trebuie să recuperezi posturile și nu există confuzie în această privință, indiferent dacă spunem că erai curată sau în nifaas, deoarece persoana care nu postește dintr-un motiv (precum boala, menstruația sau călătoria) este obligată să recupereze postul. Tu nu ai postit dintr-un motiv, și anume că ai crezut că te afli în nifaas. 

În ceea ce privește recuperarea rugăciunilor, se pare că nu ești obligată să le recuperezi, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu i-a spus femeii care suferea de istihaadah și care nu s-a rugat în perioada în care a sângerat să recupereze rugăciunile; mai degrabă, el a sfătuit-o cu privire la ceea ce trebuia să facă în viitor. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Dacă femeia care suferă de istihaadah nu s-a rugat o perioadă, deoarece a crezut că rugăciunea nu era obligatorie pentru ea, există două opinii cu privire la faptul dacă este obligatoriu pentru ea să recupereze rugăciunile sau nu. Prima opinie este că nu trebuie să le recupereze, după cum s-a relatat de la Maalik și alții, deoarece atunci când femeia care suferea de istihaadah i-a spus Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): „Am o sângerare severă și dureroasă care mă împiedică să mă rog și să postesc”, el i-a spus ce trebuia să facă în viitor, dar nu i-a spus să recupereze rugăciunile trecute. Sfârșitul citatului din Majmoo’ al-Fataawa (22/102). A se vedea, de asemenea, răspunsul la întrebarea numărul 45648. 

Pe scurt: 

Trebuie să recuperezi posturile. În ceea ce privește rugăciunile, dacă îți este ușor să le recuperezi, atunci fă acest lucru. Altfel, sperăm că Allah te va ierta pentru aceasta. Și te sfătuim să te străduiești să dobândești cunoașterea și înțelegerea religiei tale. 

Îl rugăm pe Allah să ne ajute și să ne călăuzească pe noi și pe tine. 

Și Allah știe cel mai bine.