Un citat, cu sursa lui.

„Ideea de aici este că nici companionii, nici cei care i-au urmat cu bunătate nu au construit vreodată ceva peste urmele profeților — un loc în care aceștia au poposit, s-au rugat sau au făcut altceva asemenea. Ei nu urmăreau să construiască o moschee pentru urmele profeților și ale oamenilor drepți. Dimpotrivă, imami ai lor, precum ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb și alții, opreau căutarea anume a rugăciunii într-un loc în care Trimisul lui Allah ﷺ se rugase întâmplător, fără să-l fi ales în mod special. El a menționat că ʿUmar și ceilalți companioni dintre califii drept călăuziți — ʿUthmān, ʿAlī și ceilalți dintre cei zece — și alții, precum Ibn Masʿūd, Muʿādh ibn Jabal și Ubayy ibn Kaʿb, nu urmăreau să se roage la acele urme. Apoi șeicul Islamului a menționat că în Medina sunt multe moschei, dar că mersul anume la ele nu are un merit aparte, în afară de Moscheea Qubāʾ. Cele introduse în Islam — moschei și sanctuare întemeiate cu intenție la morminte și la urme — fac parte dintre inovațiile apărute în Islam, săvârșite de cei care nu au cunoscut Legea Islamului și deplinătatea tawḥīd-ului cu care Allah l-a trimis pe Muḥammad ﷺ: consacrarea religiei numai lui Allah și închiderea porților asocierii pe care diavolul le deschide fiilor lui Ādam.”