Un citat, cu sursa lui.

Astăzi, dacă cineva vine să țină o predică, ei spun: „Acesta este închistat și pesimist… Nu le lasă oamenilor loc pentru zâmbet, bucurie și veselie.” Trimisul ﷺ le-a ținut însă predici companionilor săi. Aceasta dovedește că învățatul îi povățuiește pe oameni. El ﷺ alegea momentele potrivite pentru a-i povățui pe companionii săi, de teamă să nu-i plictisească^[109], adică îi povățuia din când în când; nu predica neîncetat. Alegea momentele potrivite, la o zi, la două zile sau la intervalul pe care îl voia Allah. Nu făcea aceasta neîncetat, încât oamenii să se plictisească, ci alegea momentele potrivite. În acest hadith, al-ʿIrbāḍ ibn Sāriyah a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ ne-a ținut o predică pătrunzătoare, care a umplut inimile de teamă și a făcut ochii să lăcrimeze.” Acesta este Trimisul lui Allah ﷺ, cel care Îl cunoaște cel mai bine dintre toate făpturile pe Allah, Atotputernicul și Mărețul, ceea ce Îi este pe plac lui Allah și ceea ce îi salvează pe oameni de rău. El ﷺ este cel mai cunoscător dintre toate făpturile și totuși ține predici. Nu a fost o predică ușoară, ci una pătrunzătoare, care a umplut inimile de teamă și a făcut ochii să lăcrimeze. Ei au menționat că aceasta a avut loc după rugăciunea de zori și au spus: „Trimis al lui Allah, parcă ar fi predica unui om care își ia rămas-bun.” Au înțeles din ea că era o povață a Trimisului ﷺ și că viața lui se apropia de sfârșit, ca și cum ar fi fost povața unui om care își ia rămas-bun.