Un citat, cu sursa lui.

Unii oameni, sau chiar mulți, ar putea înțelege din acest verset că, dacă ești drept tu însuți, nu mai trebuie să poruncești binele și să oprești răul. Ar înțelege că versetul cere să renunți la poruncirea binelui și oprirea răului și să te ocupi numai de tine. Aceasta este greșit. Nu aceasta este explicația versetului. Sensul său este că, dacă oamenii se strică, tu să nu te strici. Aceasta urmărește versetul: să nu-i imiți pe oameni. Însă poruncirea binelui și oprirea răului rămân și nu încetează. El ﷺ a spus: „Cine dintre voi vede un rău să-l schimbe cu mâna; dacă nu poate, cu limba; iar dacă nu poate, cu inima.”^[100] Răul trebuie deci dezaprobat în orice vreme, până la venirea Ceasului. Versetul nu înseamnă renunțarea la poruncirea binelui și oprirea răului; înseamnă să rămâi drept tu însuți și să nu te lași condus de stricăciunea oamenilor. În același timp, pe lângă propria îndreptare, să poruncești binele și să oprești răul. De aceea, Abū Bakr, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Voi citiți acest verset și îl aplicați în alt loc decât cel cuvenit. Noi l-am auzit pe Profet ﷺ spunând: «Când oamenii îl văd pe asupritor și nu îl opresc, este aproape ca Allah să-i cuprindă pe toți într-o pedeapsă.»”^[101] Așadar, sensul său nu este anularea poruncirii binelui și opririi răului atunci când răul se înmulțește. Sensul este ca omul să nu fie luat de val odată cu ceilalți.