Un citat, cu sursa lui.

Așadar, acest lucru este necesar. Iată-l pe Ḥudhayfah, Allah să fie mulțumit de el, un companion de seamă: îl întreba pe Profet ﷺ despre rău, iar Trimisul nu l-a oprit ﷺ. Nu i-a spus: „Lasă aceasta și nu întreba despre ea.” Dimpotrivă, Trimisul ﷺ a încuviințat și i-a explicat încercările despre care întrebase. I-a arătat că împrejurările acestei lumi se schimbă: uneori vine binele, alteori răul. Acestea se succed asupra oamenilor ca încercare și probă. Musulmanii trebuie deci să fie pregătiți să se împotrivească răului, pentru ca acesta să nu prindă la ei. Răul are oameni care cheamă la el și se străduiesc să-l răspândească; îl împodobesc prin vorbe înșelătoare și expresii răsunătoare și îi dau nume atrăgătoare. Dacă nu cunoașteți aceste îndoieli și chemări rătăcite, ele riscă să prindă la voi și să le acceptați. Aceasta este înțelepciunea pentru care învățăm binele și învățăm răul: adică învățăm ceea ce se opune binelui și îl contrazice, ca să ne ferim. În acest hadith autentic, Profetul ﷺ l-a încuviințat pe Ḥudhayfah, Allah să fie mulțumit de el, și nu l-a întrebat: „De ce întrebi despre rău?” Omul este în primejdie; să nu se declare pe sine curat și să nu spună: „Cunosc binele și este de ajuns.” Trebuie să cunoască aceste lucruri, fiindcă sunt primejdioase și revin mereu printre oameni. Chemarea la abatere și rătăcire continuă fără încetare. Astăzi există oameni care cheamă la doctrina jahmiților, a muʿtaziliților, la venerarea mormintelor, la sufism și la alte forme de abatere. Dacă nu învățăm să le răspundem acestora și nu cunoaștem îndoielile lor, aceste lucruri s-ar răspândi, iar Sunnah s-ar pierde. Trebuie deci să ne împotrivim, să cunoaștem boala și să-i cunoaștem leacul.