Un citat, cu sursa lui.

Aceasta este povața Trimisului ﷺ. Dacă ar întâlni inimi vii, inimile ar lua aminte, s-ar supune și s-ar strădui să cunoască adevărul și să îl practice. Omul să nu fie un imitator fără judecată, care merge cu oamenii oriunde merg ei, ci să fie întotdeauna alături de adevăr, chiar dacă oamenii i se împotrivesc. Să nu imite orbește, fără călăuzire. Mai întâi trebuie să cunoască adevărul, apoi să îl practice și să cheme la el. Aceasta este datoria fiecărui musulman. Cât despre a spune: «Lăsați oamenii la ceea ce urmează», urmând ziceri precum „libertatea opiniei”, „opinia și cealaltă opinie” sau „nu îngrădiți oamenii și nu îi strâmtorați” — acestea sunt vorbe neîntemeiate, vorbe ale oamenilor rătăcirii, Allah să ne ferească! Ele se împotrivesc cuvintelor Trimisului ﷺ. Trebuie să chemăm oamenii la ceea ce este drept și la adevăr, nu să îi lăsăm în rătăcirea și în starea lor spunând „libertatea opiniei”. Nu există ceva numit „libertatea opiniei”, ci datoria este urmarea Cărții și a Sunnei. Dacă ar exista această libertate a opiniei, nu am avea nevoie nici de trimiși, nici de Cărți, ci fiecare și-ar urma părerea și rațiunea. Opinia care se împotrivește revelației trebuie părăsită. Dacă se potrivește revelației, laudă lui Allah! ʿAlī ibn Abī Ṭālib — Allah să fie mulțumit de el! — a spus: «Dacă religia s-ar întemeia pe opinie, partea de jos a încălțămintei din piele ar fi mai îndreptățită să fie ștearsă decât partea de sus. Însă l-am văzut pe Profet ﷺ ștergând partea de sus a încălțămintei.»^[43] Religia nu se întemeiază pe opinie, ci pe urmarea revelației.