Un citat, cu sursa lui.

أنَّه لَمَّا رجع من الحجِّ دخل زيلع، وكان الحاكم بها يومئذ محمد بن عتيق، فاتفق أنَّه ماتت أمُّ ولد للحاكم المذكور، وكان مشغوفاً بها، فكاد عقلُه يذهب بموتِها، فدخل عليه سيدي لما بلغه عنه من شدَّة الجزع؛ ليُعزِّيه ويأمره بالصبر والرضاء بالقضاء، وهي مُسجاة بين يدي الحاكم بثوبٍ، فعزَّاه وصبَّره، فلَم يُفِد فيه ذلك، وأكبَّ على قدم سيِّدي الشيخ يُقبِّلُها، وقال: يا سيدي! إن لَم يُحيي الله هذه متُّ أنا أيضاً، ولَم تبق لي عقيدة في أحد، فكشف سيِّدي وجهَها، وناداها باسمِها، فأجابته: لبَّيك! وردَّ اللهُ روحَها، وخرج الحاضرون، ولَم يَخرج سيدي الشيخ حتى أكلتْ مع سيِّدها الهريسةَ، وعاشت مدَّة طويلة!!!

Când s-a întors de la pelerinaj, a intrat în Zaylaʿ, al cărei conducător era pe atunci Muḥammad ibn ʿAtīq. S-a întâmplat să moară o sclavă care îi născuse un copil conducătorului amintit, iar el era atât de îndrăgostit de ea, încât moartea ei aproape că i-a luat mințile. Stăpânul meu a intrat la el, după ce auzise despre cumplita lui suferință, ca să-l mângâie și să-l îndemne la răbdare și la mulțumirea față de hotărârea lui Allah. Ea zăcea înaintea conducătorului, acoperită cu o pânză. El l-a mângâiat și l-a îndemnat la răbdare, însă aceasta nu i-a fost de folos. Conducătorul s-a aplecat asupra piciorului stăpânului meu, șeicul, sărutându-l, și a spus: «Stăpâne, dacă Allah nu o readuce la viață, voi muri și eu și nu voi mai avea credință în nimeni.» Stăpânul meu i-a descoperit fața și a chemat-o pe nume. Ea i-a răspuns: «Iată-mă!» Allah i-a înapoiat sufletul. Cei prezenți au ieșit, dar stăpânul meu, șeicul, nu a ieșit până când ea nu a mâncat harīsa împreună cu stăpânul ei. A trăit apoi vreme îndelungată!!!