Un citat, cu sursa lui.

Dacă este chemat la o cale, un traseu sau un fel de a proceda, să se întoarcă la cei mari: marii oameni ai cunoașterii, bine întemeiați în ea și cunoscuți pentru cercetarea ei temeinică. Ei au dobândit statornicie în cunoaștere, în studierea și cercetarea ei și în răspunsurile religioase, lămurire, îndrumare, sfat și instruirea altora. La ei să se întoarcă și să întrebe. În vremea tulburărilor, unii tineri pot fi atrași treptat, pas cu pas, până când intră în chestiuni grave și încurcături mari din care poate nu mai găsesc ieșire. Începuturile alături de cei neînsemnați dintre stârnitorii tulburărilor sunt lucruri obișnuite și cunoscute. De pildă, un grup se adună și își ia angajamente pentru lucruri cunoscute și statornicite. Spun, de exemplu: „Ne adunăm în credința în Allah și în îngerii Săi, pentru împlinirea rugăciunii și darea daniei și ne luăm acest angajament.” Adaugă însă lucruri prin care tânărul va constata mai târziu că este legat de un angajament. Poate ajunge într-un partid, urmează o organizație, intră într-un jurământ de supunere sau în ceva asemănător și se găsește pe un drum care îl nedumerește. Întoarcerea îi poate deveni grea după ce a parcurs o parte din el și s-a încurcat în acea cale și în acel traseu. Dacă însă tânărul primește izbândă și Allah îl binecuvântează cu îndrumare, el scapă de aceasta. Asemenea lucruri existau și în vechime.