Un citat, cu sursa lui.

Un alt exemplu este avertizarea împotriva participării la lecțiile unei persoane pentru că aceasta nu vorbește împotriva lui cutare ori a cutărei grupări. Rolul principal în aceasta și l-a asumat unul dintre foștii mei studenți de la Facultatea de Șaria a Universității Islamice, care a absolvit în anul 1395–1396 H, pe locul 104 dintre cei 119 absolvenți ai promoției sale. Nu este cunoscut pentru preocuparea de cunoaștere; nu îi cunosc lecții de știință religioasă înregistrate și nici vreo lucrare în domeniu, mică sau mare. Cea mai mare parte a îndeletnicirii sale este discreditarea, declararea ca inovatori și avertizarea împotriva multor oameni ai Sunnei. Acest critic nu ajunge nici măcar la glezna unora dintre cei pe care i-a discreditat, atât de mare este folosul pe care aceștia îl aduc prin lecțiile, prelegerile și cărțile lor. Uimirea unui om cu judecată nu se sfârșește când ascultă o casetă a sa cu înregistrarea unei lungi convorbiri telefonice între Medina și Algeria: cel întrebat a mâncat carnea multor oameni ai Sunnei, iar cel care întreba și-a risipit banii fără îndreptățire. Numărul celor despre care s-a întrebat pe casetă depășește treizeci: între ei se află ministrul, omul de seamă și cel mărunt, precum și un grup mic pentru care nu sunt regrete. De această casetă a scăpat cel despre care nu s-a întrebat; unii dintre cei scăpați nu au scăpat de alte casete ale sale, găzduite pe rețeaua internet. El trebuie să înceteze să mănânce carnea învățaților și a celor care caută cunoașterea. Tinerii și cei care caută cunoașterea trebuie să nu ia în seamă aceste discreditări și declarări ca inovatori, care dăunează și nu folosesc, și să se preocupe de cunoașterea folositoare, care le aduce bine și un deznodământ lăudabil în această lume și în Viața de Apoi. Al-Ḥāfiẓ Ibn ʿAsākir, Allah să aibă milă de el, a spus în Tabyīn kadhib al-muftarī, p. 29: