Un citat, cu sursa lui.

Sensurile lingvistice sunt, de obicei, mai cuprinzătoare decât sensurile din Lege, iar sensul religios este, de obicei, unul dintre cazurile particulare ale sensului lingvistic. Exemple sunt taqwā, postul, pelerinajul, ʿumra și inovația. Taqwā în limbă înseamnă ca omul să pună între sine și orice lucru de care se teme o pavăză care să-l ferească: de pildă, folosirea caselor și a corturilor pentru a se feri de arșița soarelui și de frig ori a încălțămintei pentru a se feri de ceea ce rănește pe pământ. Cât despre teama de Allah, ea înseamnă ca musulmanul să pună între sine și mânia lui Allah o pavăză care să-l ferească, prin împlinirea poruncilor și evitarea celor interzise. Postul, în limbă, înseamnă orice abținere; în Lege înseamnă o abținere anume: de la mâncare, băutură și celelalte lucruri care întrerup postul, de la ivirea zorilor până la apusul soarelui. Pelerinajul, în limbă, înseamnă orice îndreptare către un loc; în Lege înseamnă îndreptarea către Mecca pentru împlinirea unor ritualuri anume. ʿUmra, în limbă, înseamnă orice vizitare; în Lege înseamnă vizitarea Kaʿbei pentru înconjurarea ei, mersul între al-Ṣafā și al-Marwa și raderea ori scurtarea părului. Inovația, în limbă, este orice lucru introdus fără un model anterior; în Lege este ceea ce a fost introdus fără să aibă temei în religie și este opusul Sunnei.