Un citat, cu sursa lui.

وهذا الأصل من أهمِّ الأصول وأنفعها، وهو مبنيٌّ على حرف واحد، وهو عمومُ رسالته ﷺ بالنسبة إلى كلِّ ما يحتاج إليه العبادُ في معارفهم وعلومهم وأعمالهم، وأنَّه لَم يُحْوِج أمَّتَه إلى أحد بعده، وإنَّما حاجتهم إلى مَن يبلِّغهم عنه ما جاء به، فلرسالته عمومان محفوظان لا يتطرَّق إليهما تخصيصٌ؛ عمومٌ بالنسبة إلى المرسَل إليهم، وعمومٌ بالنسبة إلى كلِّ ما يَحتاج إليه مَن بُعث إليه في أصول الدِّين وفروعه، فرسالتُه كافيةٌ شافيةٌ عامَّة، لا تحوج إلى سواها، ولا يتمُّ الإيمانُ به إلَّا بإثبات عمومِ رسالته في هذا وهذا، فلا يَخرج أحدٌ من المكلَّفين عن رسالته، ولا يخرج نوع من أنواع الحقِّ الذي تحتاج إليه الأمَّة في علومها وأعمالها عمَّا جاء به، وقد توفي رسول الله ﷺ وما طائرٌ يقلِّب جناحيه في السَّماء إلَّا ذكَر للأمَّة منه علماً وعلَّمهم كلَّ شيء حتى آداب التخلِّي وآدابَ الجِماع والنوم، والقيام والقعود، والأكل والشرب، والركوب والنزول، والسَّفر والإقامة، والصَّمت والكلام، والعُزلة والخلطة، والغنى والفقر، والصحة والمرض، وجميع أحكام الحياة والموت، ووَصَفَ لهم العرشَ والكرسيَّ، والملائكة والجنَّ، والنار والجنة، ويوم القيامة وما فيه حتى كأنَّه رأيُ عَين، وعرَّفهم معبودَهم وإلَههم أتمَّ تعريف، حتى كأنَّهم يرونه ويشاهدونه بأوصاف كماله ونعوت جلاله، وعرَّفهم الأنبياء وأمَمَهم وما جرى لهم وما جرى عليهم معهم، حتى كأنَّهم كانوا بينهم، وعرَّفهم مِن طُرق الخير والشرِّ دقيقَها وجليلَها ما لَم يعرِّفه نبيٌّ لأمَّته قبله، وعرَّفهم ﷺ من أحوال الموت وما يكون بعده في البرزخ وما يحصل فيه من النَّعيم والعذاب للروح والبدن، ما لَم يعرِّف به نبيٌّ غيرَه، وكذلك عرَّفهم ﷺ من أدلَّةَ التوحيد والنبوة والمعاد، والردَّ على جميع فرق أهل الكفر والضلال، ما ليس لِمَن عرفه حاجة مِن بعده، اللهمَّ إلَّا إلى مَن يبلِّغه إياه ويبيِّنه ويوضح منه ما خفي عليه، وكذلك عرَّفهم ﷺ مِن مَكايد الحروب ولقاء العدوِّ وطرُق النَّصر والظَّفَر ما لو عَلِموه وعقِلُوه ورعَوْه حقَّ رعايَتِه لَم يقم لَهم عدوٌّ أبداً، وكذلك عرَّفهم ﷺ مِن مكايد إبليس وطرُقِه التي يأتيهم منها، وما يتحرَّزون به مِن كيده ومَكرِه، وما يدفعون به شرَّه ما لا مَزيد عليه، وكذلك عرَّفهم ﷺ مِن أحوال نفوسِهم وأوصافِها ودسائسِها وكمائِنها ما لا حاجة لهم مَعه إلى سِواه، وكذلك عرَّفهم ﷺ مِن أمور مَعايشِهم ما لو عَلِموه وعمِلُوه لاستقامت لهم دنياهم أعظمَ استقامة.

Acest principiu este unul dintre cele mai însemnate și mai folositoare. El se întemeiază pe un singur lucru: caracterul cuprinzător al mesajului său ﷺ față de tot ceea ce le este necesar robilor în cunoașterea, știința și faptele lor. El nu și-a lăsat comunitatea să aibă nevoie de cineva după el, ci ei au nevoie numai de cineva care să le transmită de la el ceea ce a adus. Mesajul său are două dimensiuni universale, păstrate și care nu pot fi restrânse: una îi privește pe cei către care a fost trimis, iar cealaltă privește tot ceea ce le este necesar acestora în principiile și în normele particulare ale religiei. Mesajul său este îndestulător, vindecător și cuprinzător; nu creează nevoia de altceva. Credința în el nu este deplină decât prin afirmarea caracterului cuprinzător al mesajului său în ambele privințe. Niciunul dintre cei răspunzători pentru faptele lor nu iese de sub chemarea mesajului său, iar niciun fel de adevăr necesar comunității în cunoașterea și în faptele ei nu se află în afara a ceea ce a adus el. Trimisul lui Allah ﷺ a murit fără să fi rămas vreo pasăre care își mișcă aripile pe cer despre care să nu fi învățat comunitatea ceva. I-a învățat totul, până și buna-cuviință a satisfacerii nevoilor firești, a relațiilor conjugale, a somnului, a ridicării și a șederii, a mâncatului și a băutului, a încălecării și a coborârii, a călătoriei și a șederii într-un loc, a tăcerii și a vorbirii, a izolării și a amestecului cu oamenii, a bogăției și a sărăciei, a sănătății și a bolii, precum și toate normele vieții și ale morții. Le-a descris Tronul și Kursī-ul, îngerii și jinnii, Focul și Paradisul, Ziua Învierii și cele din ea, de parcă le-ar fi văzut cu ochii lor. Le-a făcut cunoscut în chipul cel mai deplin pe Cel pe care Îl adoră, Dumnezeul lor, de parcă L-ar vedea și L-ar privi prin Atributele Sale desăvârșite și însușirile măreției Sale. Le-a făcut cunoscuți profeții și comunitățile lor, cele petrecute cu ei și cele pe care le-au suferit împreună, de parcă s-ar fi aflat printre ei. Le-a arătat, din căile binelui și ale răului, lucrurile mărunte și cele însemnate așa cum niciun profet de dinaintea sa nu le arătase comunității sale. El ﷺ le-a făcut cunoscute stările morții, ceea ce urmează după ea în barzakh și desfătarea și pedeapsa care au loc acolo pentru suflet și trup, așa cum niciun alt profet nu le făcuse cunoscute. Tot astfel, le-a făcut cunoscute dovezile unicității lui Allah, ale profeției și ale întoarcerii în Viața de Apoi, precum și răspunsul dat tuturor grupărilor necredinței și rătăcirii, astfel încât cel care cunoaște acestea nu mai are nevoie de altceva, în afară de cineva care să i le transmită, să i le explice și să-i lămurească ceea ce îi rămâne neînțeles. Tot astfel, el ﷺ le-a făcut cunoscute strategiile războiului, înfruntarea dușmanului și căile biruinței și ale izbânzii. Dacă le-ar cunoaște, le-ar înțelege și le-ar respecta așa cum se cuvine, niciun dușman nu le-ar putea sta împotrivă. Le-a făcut cunoscute și vicleniile lui Iblīs, căile pe care el vine către ei, mijloacele prin care se feresc de vicleșugul și de uneltirile lui și prin care îi înlătură răul, în chipul cel mai deplin. Le-a făcut cunoscute stările și însușirile propriilor suflete, uneltirile și ascunzișurile lor, încât nu mai au nevoie de altceva. Le-a făcut cunoscute și acele lucruri privitoare la traiul lor pe care, dacă le-ar cunoaște și le-ar pune în practică, viața lor pământească s-ar îndrepta în cel mai deplin chip.

Ibn al-Qayyim, Iʿlām al-muwaqqiʿīn (4/375–376)