Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Tratat despre hijab
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Dovezile prin analogie
والجلباب هو الملاءة، وهو الّذي يسمّيه ابن مسعودٍ وغيره الرّداء، وتسمّيه العامة الإزار، وهو الإزار الكبير الذي يغطّي رأسها وسائر بدنها، ثم يقال: فإذا كن مأموراتٍ بالجلباب؛ لئلا يعرفن، وهو ستر الوجه أو ستر الوجه بالنّقاب، كان الوجه واليدان من الزّينة التي أمرت ألّا تظهرها للأجانب، فما بقي يحلّ للأجانب النظر إلا إلى الثّياب الظاهرة، فابن مسعودٍ ذكر آخر الأمرين، وابن عباسٍ ذكر أول الأمرين.
Jilbābul este învelitoarea pe care Ibn Masʿūd și alții o numesc ridāʾ, iar oamenii obișnuiți o numesc izār: o învelitoare mare care îi acoperă capul și întregul trup. Se spune apoi: dacă li se poruncea să poarte jilbābul, ca să nu fie recunoscute — adică să-și acopere fața, ori s-o acopere cu niqābul — atunci fața și mâinile făceau parte din podoabele pe care li se poruncea să nu le arate bărbaților străini. Acestora nu le mai rămânea îngăduită decât privirea veșmintelor exterioare. Ibn Masʿūd a pomenit, așadar, ultima dintre cele două situații, iar Ibn ʿAbbās pe cea dintâi.