Un citat, cu sursa lui.

Muslim relatează și de la Abū Mūsā al-Ashʿarī — Allah să fie mulțumit de el — că la Trimisul lui Allah ﷺ a venit un om care l-a întrebat despre timpurile rugăciunii, iar el nu i-a răspuns nimic. A relatat: «A împlinit Fajr la ivirea zorilor, când oamenii abia se puteau recunoaște unii pe alții. Apoi i-a poruncit» — adică i-a poruncit lui Bilāl, după cum apare în versiunea lui al-Nasāʾī — «să cheme la rugăciunea Ẓuhr când soarele a trecut de zenit, iar oamenii spuneau: „A sosit mijlocul zilei.” El știa însă aceasta mai bine decât ei. Apoi i-a poruncit să cheme la ʿAṣr când soarele era încă sus, apoi la Maghrib când soarele a coborât» — iar în versiunea lui al-Nasāʾī: «a apus»^[3] —, «apoi la ʿIshāʾ când a dispărut amurgul. În ziua următoare a amânat Fajr, astfel încât, când a terminat-o, oamenii spuneau: „Soarele a răsărit ori este aproape să răsară.” Apoi a amânat Ẓuhr până aproape de timpul la care împlinise ʿAṣr în ziua precedentă, apoi a amânat ʿAṣr, astfel încât, când a terminat-o, oamenii spuneau: „Soarele s-a înroșit.” Apoi a amânat Maghrib până aproape de dispariția amurgului, apoi a amânat ʿIshāʾ până când trecuse prima treime a nopții. A doua zi l-a chemat pe cel care întrebase și i-a spus: „Timpul este între aceste două limite.”»^[4]