Un citat, cu sursa lui.

Acest verset și cel din Sura al-Baqarah, „Iar cei dintre voi care se leapădă de religia lor și mor necredincioși, acelora li se vor zădărnici faptele în această lume și în Viața de Apoi” (2:217), precizează sensul tuturor textelor generale despre anularea faptelor prin necredință: aceasta este condiționată de moartea în necredință. Aici Allah spune: „Cei care nu cred” în Allah, în îngerii, Cărțile și trimișii Săi și în Ziua de Apoi, „împiedică de la Calea lui Allah” prin îndepărtarea oamenilor de adevăr, chemarea lor la falsitate și înfrumusețarea acesteia, „și apoi mor necredincioși”, fără să se căiască, „Allah nu îi va ierta”, nici prin mijlocire, nici în alt chip. Pedeapsa a devenit inevitabilă pentru ei, răsplata le-a scăpat, rămânerea veșnică în Foc li se cuvine, iar mila Celui Îndurător, Mult-Iertător le-a fost închisă. Versetul arată, de asemenea, că dacă se căiesc înainte de moarte, Allah îi iartă, Se îndură de ei și îi introduce în Paradis, chiar dacă și-ar fi petrecut întreaga viață în necredință, împiedicând de la Calea Lui și săvârșind păcate. Slavă Celui care le-a deschis robilor Săi porțile milei și nu le-a închis nimănui cât timp este în viață și se poate căi! Slavă Celui Îngăduitor, care nu Se grăbește să-i pedepsească pe păcătoși, ci le dăruiește sănătate și cele necesare traiului, de parcă nu I-ar fi fost nesupuși, deși are putere asupra lor!