Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Tafsir as-Saʿdī — Volumul 9
ʿAbd al-Raḥmān ibn Nāṣir al-Saʿdī
Institutul Tawhid · Sura an Najm
Cei care consideră că nu este îngăduit să se dăruiască celor vii sau celor morți răsplata faptelor prin care omul se apropie de Allah au adus ca dovadă cuvintele Lui [Preaînaltul]: „că omul nu va avea decât ceea ce a agonisit prin strădania sa”. Ei au spus că, deoarece Allah a rostit aceste cuvinte, a-i ajunge strădania altuia ar fi în contradicție cu ele. Însă această argumentare trebuie cercetată. Versetul arată doar că omului nu îi aparține decât ceea ce a agonisit el însuși prin strădania sa. Acest lucru este adevărat și nu există dezacord asupra lui. Dar versetul nu arată că omul nu poate beneficia de strădania altuia, dacă acela i-o dăruiește. Tot astfel, omului nu îi aparțin dintre bunuri decât cele pe care le stăpânește și care se află în mâna lui. De aici nu rezultă însă că el nu poate deveni proprietarul a ceea ce altcineva îi dăruiește din bunurile pe care le deține.[66]
[66] În manuscrisul B, opinia pe care autorul o discută este formulată astfel: dăruirea răsplății faptelor „nu este de folos”, în loc de „nu este îngăduită”.