Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Tafsir as-Saʿdī — Volumul 9
ʿAbd al-Raḥmān ibn Nāṣir al-Saʿdī
Institutul Tawhid · Sura al Hujurat
Aceasta este una dintre stările celui care își atribuie credința fără să o aibă. Fie pretinde că Îl înștiințează pe Allah, deși se știe că El cunoaște orice lucru, fie urmărește prin aceste cuvinte să-i amintească Trimisului că i-ar fi făcut o favoare, de parcă ar fi dăruit ceva în folosul lui lumesc, fără să urmărească propriul bine. Aceasta înseamnă a se împodobi cu ceea ce nu înfrumusețează și a se lăuda înaintea Trimisului cu ceva care nu se cuvine să le fie motiv de mândrie. În realitate, Allah Preaînaltul este Cel care le-a făcut lor o favoare. Așa cum El le-a dăruit crearea, hrana și binefacerile văzute și ascunse, tot astfel le-a dăruit călăuzirea către Islam și credință, iar această binefacere este mai presus de toate. De aceea spune: „Ei socotesc că ți-au făcut o favoare prin faptul că au îmbrățișat Islamul. Spune: Nu socotiți Islamul vostru o favoare făcută mie! Dimpotrivă, Allah v-a făcut vouă o favoare călăuzindu-vă către credință, dacă sunteți sinceri.”