Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Tafsir as-Saʿdī — Volumul 8
ʿAbd al-Raḥmān ibn Nāṣir al-Saʿdī
Institutul Tawhid · Sura Saba
Dacă, într-o chestiune a acestei lumi, un avertizator ar veni la niște oameni care îi cunosc sinceritatea și bunăvoința, iar ei ar avea un vrăjmaș care așteaptă prilejul de a-i lovi și se pregătește pentru aceasta, și le-ar spune: „L-am văzut pe vrăjmașul vostru pornind spre voi, ca să vă atace și să vă nimicească”, iar unul dintre ei ar răspunde: „Dacă spui adevărul, spune-ne la ce ceas va ajunge la noi și unde se află acum!”, ar mai fi socotit cu judecată cel care a spus astfel? Sau ar fi socotit nechibzuit și nebun? Și aceasta, deși o asemenea veste ar putea fi adevărată ori mincinoasă: poate că vrăjmașul se va răzgândi și va alege o altă țintă, poate că hotărârea acestuia slăbește ori poate că oamenii au puterea să se apere. Atunci, cum este cu cel care îl tăgăduiește pe cel mai sincer dintre făpturi, ferit de greșeală în vestirea sa, care nu vorbește din poftă, atunci când îi vestește pedeapsa sigură, pe care nu o poate îndepărta nimeni și împotriva căreia nu există ajutor? Nu este respingerea vestirii lui, pe motiv că nu a precizat timpul împlinirii ei, una dintre cele mai mari nechibzuințe?