Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Tafsir as-Saʿdī — Volumul 3
ʿAbd al-Raḥmān ibn Nāṣir al-Saʿdī
Institutul Tawhid · Sura al Maidah
Allah a menționat în mod expres pe cel care ucide vânatul intenționat, deși compensația îl privește atât pe cel care o face cu intenție, cât și pe cel care o face din greșeală. Regula Legii este că acela care distruge pe nedrept o viață ori un bun ocrotit răspunde pentru pagubă, fie că a făcut-o cu intenție, fie din greșeală. Însă pedeapsa și răzbunarea sunt pentru cel care o face intenționat, iar cel care o face din greșeală nu este pedepsit, deși îi revine compensația. (Aceasta este opinia majorității învățaților. Însă opinia corectă este cea exprimată limpede de verset: cel care nu ucide intenționat nu datorează compensație, după cum nu are nici păcat.)[1]
[1] Un grup de învățați consideră că această compensație este datorată numai pentru uciderea intenționată, potrivit sensului aparent al versetului. Deosebirea față de răspunderea pentru vătămarea din greșeală a vieților și bunurilor este că, în această situație, dreptul Îi aparține lui Allah.