Un citat, cu sursa lui.

De aceea a amintit pricina acestei pedepse, spunând: „Aceasta”, adică pedeapsa și urmările rele pe care le-am pogorât asupra lor, s-a petrecut „deoarece trimișii lor veneau la ei cu dovezi limpezi”, adică semne vădite care arătau adevărul și deșertăciunea. Însă ei s-au arătat nemulțumiți și s-au trufit înaintea trimișilor lor, spunând: „Niște oameni să ne călăuzească?”, adică: ei nu au niciun merit în plus față de noi; pentru ce i-a ales Allah pe ei și nu pe noi? După cum se spune în celălalt verset: „Trimișii lor le-au spus: Noi nu suntem decât oameni asemenea vouă, dar Allah dăruiește harul Său cui voiește dintre robii Săi...” [Ibrahim 14:11]. Ei au vrut să îngrădească harul lui Allah și binefacerea pe care El a dăruit-o profeților Săi, alegându-i să fie trimiși către oameni. S-au trufit și au refuzat să li se supună, iar astfel au fost încercați prin adorarea copacilor, pietrelor și a altora asemenea. „Astfel, nu au crezut” în Allah „și s-au întors” de la ascultarea de El. „Iar Allah nu a avut nevoie de ei”: El nu ține seama de ei, iar rătăcirea lor nu-I pricinuiește nicio vătămare. „Allah este Cel Lipsit de Nevoie, Cel Vrednic de Laudă”, adică El are deplină și absolută lipsă de nevoie față de oricine, din toate punctele de vedere, și este vrednic de laudă în cuvintele, faptele și însușirile Sale.