Un citat, cu sursa lui.

„Thamud a tăgăduit din pricina răzvrătirii sale”, adică din pricina depășirii măsurii, a trufiei față de adevăr și a aroganței față de trimisul lor. „Când s-a ridicat cel mai nelegiuit dintre ei”, adică cel mai nelegiuit din trib, Qudar ibn Salif^[95], pentru a înjunghia cămila, după ce ei s-au înțeles asupra acestui lucru, i l-au poruncit, iar el le-a dat ascultare. Atunci „Trimisul lui Allah” le-a spus, adică Salih, pacea fie asupra lui, i-a avertizat: „Cămila lui Allah și dreptul ei la apă!”, adică păziți-vă să înjunghiați cămila lui Allah, pe care El a făcut-o un semn măreț pentru voi. Nu răspundeți binefacerii lui Allah, prin care vă adapă cu laptele ei, înjunghiind-o! Ei l-au socotit mincinos pe profetul lor Salih „și au înjunghiat-o. Atunci Domnul lor i-a nimicit pentru păcatul lor”, adică i-a distrus și i-a cuprins cu pedeapsa Sa. A trimis asupra lor strigătul de deasupra lor și cutremurul de sub ei, astfel încât au rămas căzuți în genunchi, fără viață. Nu mai găseai printre ei pe nimeni care să cheme ori să răspundă. „Cuprinzându-i deopotrivă”, adică i-a făcut egali în pedeapsă. „Și El nu Se teme de urmarea acesteia”, adică de consecința ei. Cum S-ar teme Cel Atotstăpânitor, de sub a Cărui putere și cârmuire nu iese nicio făptură, Cel Înțelept în tot ceea ce a hotărât și a legiuit?