Un citat, cu sursa lui.

Allah Preaînaltul a jurat prin aceste semne mărețe asupra sufletului care izbândește și asupra altor suflete, cele nelegiuite. El a spus: „Pe soare și pe strălucirea lui”, adică pe lumina lui și pe folosul care vine de la el. „Și pe lună, când îl urmează”, adică îl urmează în fazele sale și în lumină. „Și pe zi, când îl scoate la iveală”, adică face vădit și luminează ceea ce se află pe suprafața pământului. „Și pe noapte, când îl acoperă”, adică acoperă fața pământului, astfel încât ceea ce se află pe ea devine întunecat. Alternanța întunericului și a luminii, a soarelui și a lunii în această lume, cu rânduială, desăvârșire și în folosul robilor, este una dintre cele mai mari dovezi că Allah cunoaște orice lucru, are putere asupra oricărui lucru și că numai El este Cel vrednic de adorare, iar orice altceva adorat în afara Lui este fals. În cuvintele „Și pe cer și pe Cel care l-a clădit”, este posibil ca particula arabă „ma” să fie un pronume relativ, astfel încât jurământul să fie pe cer și pe Cel care l-a clădit, adică Allah Preaînaltul. Este posibilă și valoarea ei de particulă care formează un substantiv verbal, astfel încât jurământul să fie pe cer și pe clădirea lui, care se află la culmea trăiniciei, desăvârșirii și frumuseții pe care le putem concepe. Asemenea este și afirmația Sa: „Și pe pământ și pe Cel care l-a întins”, adică l-a desfășurat și l-a lărgit, astfel încât făpturile să se poată folosi de el în toate felurile.