Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Tafsir as-Saʿdī — Volumul 10
ʿAbd al-Raḥmān ibn Nāṣir al-Saʿdī
Institutul Tawhid · Sura an Naziat
Faraon a refuzat chemarea lui Musa. Atunci, „i-a arătat semnul cel mare”: felul acesta de semne mari, ceea ce nu exclude existența mai multora. „Și-a aruncat toiagul și, iată, acesta era un șarpe adevărat. Și și-a scos mâna, iar ea era albă pentru cei care priveau” [ash-Shuara 26:32–33]. „Însă el a tăgăduit” adevărul „și s-a răzvrătit” împotriva poruncii. „Apoi s-a întors, străduindu-se împotriva lui”: se străduia să înfrunte și să combată adevărul. „A adunat”: și-a strâns ostașii. „Și a strigat”, spunându-le: „Eu sunt domnul vostru cel mai înalt!” Ei i s-au supus și i-au recunoscut pretenția mincinoasă, când el i-a amăgit. „Atunci Allah l-a apucat cu o pedeapsă pilduitoare pentru Viața de Apoi și pentru această viață”: Allah a făcut din pedepsirea lui o dovadă, un avertisment și un semn al pedepsei din această viață și din Viața de Apoi.[65]
[65] Nota ediției engleze: pedeapsa lui Faraon în această lume a fost înecul, iar în Viața de Apoi va fi Focul Gheenei; explicația este atribuită lui ash-Shawkani și altor tâlcuitori.