Un citat, cu sursa lui.

[39] Al-Tirmidhī, nr. 2260, și Ibn Baṭṭa, al-Ibāna al-Kubrā, nr. 195, de la Anas — Allah să fie mulțumit de el —, care a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Va veni peste oameni o vreme în care cel răbdător în religia sa va fi asemenea celui care ține un tăciune aprins.” În lanț se află ʿUmar ibn Shākir, care este slab, după al-Taqrīb. Al-Suyūṭī a considerat hadithul ḥasan în al-Jāmiʿ al-ṣaghīr, nr. 9988, iar al-Albānī l-a inclus în al-Ṣaḥīḥa, nr. 957, și l-a declarat autentic. Hadithul are relatări care îl susțin: **Prima:** Aḥmad, al-Musnad, 2/390–391, de la Abū Hurayra, ca relatare profetică: „Vai arabilor de un rău care s-a apropiat! Tulburări asemenea unor bucăți din noaptea întunecată. Omul se trezește dreptcredincios și ajunge seara necredincios. Unii își vând religia pentru un câștig neînsemnat din această lume. Cel care se ține atunci de religia sa este asemenea celui care ține un tăciune aprins — sau a spus: spini.” În lanț se află Ibn Lahīʿa. Al-Albānī a spus în al-Ṣaḥīḥa, 2/682: „Lanțul său nu este rău ca susținere. Transmițătorii sunt de încredere, în afara lui Ibn Lahīʿa, care are o memorie slabă.” **A doua:** Al-Tirmidhī, nr. 3058; Abū Dāwūd, nr. 4341; Ibn Mājah, nr. 4063; al-Baghawī, Sharḥ al-Sunna, 14/344, și Tafsīr, 3/110, cu o formulare lungă la sfârșitul căreia se spune: „Înaintea voastră vor veni zile în care răbdarea va fi asemenea ținerii unui tăciune aprins. Cel care lucrează atunci va avea răsplata a cincizeci de oameni care săvârșesc fapte asemenea faptelor voastre.” Lanțul se întemeiază pe: 1. ʿUtba ibn Abī Ḥakīm — sincer, dar greșește; 2. ʿAmr ibn Jāriya — acceptat; 3. Abū Umayya al-Shaʿbānī al-Dimashqī — acceptat. **A treia:** De la Ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el —, ca relatare profetică: „Va veni peste oameni o vreme în care cel care se ține de Sunna mea, când comunitatea mea se află în neînțelegere, va fi asemenea celui care ține un tăciune aprins.” Al-Albānī a spus în al-Ṣaḥīḥa, 2/683: „L-au transmis Abū Bakr al-Kalābādhī în Miftāḥ al-maʿānī, fila 118/2, și al-Ḍiyāʾ al-Maqdisī în al-Muntaqā, 99/1. Al-Suyūṭī l-a atribuit lui al-Ḥakīm al-Tirmidhī, de la Ibn Masʿūd, iar al-Munāwī a lăsat locul necompletat. În concluzie, prin aceste relatări de susținere, hadithul — adică relatarea anterioară a lui Anas — este autentic și statornicit, fiindcă în niciuna dintre căile sale nu se află un transmițător acuzat, mai ales că al-Tirmidhī și alții au considerat unele dintre ele ḥasan. Allah știe mai bine.” Al-Mubārakfūrī a spus în explicarea relatării lui Anas, în Tuḥfat al-aḥwadhī, 6/445: „Al-Ṭībī a spus: «După cum cel care ține un tăciune aprins nu poate îndura arderea mâinii, tot astfel omul credincios din acea vreme nu se poate menține în religia sa, din pricina dominației păcătoșilor și a păcatelor, a răspândirii nelegiuirii și a slăbirii credinței.» Al-Qārī a spus: «Sensul vădit al hadithului este că, după cum nu poți ține un tăciune aprins decât cu multă răbdare și îndurarea unei greutăți covârșitoare, tot astfel, în acea vreme, păstrarea religiei și a luminii credinței nu este cu putință decât cu o răbdare măreață.»”