Un citat, cu sursa lui.

[11] Ibn Ḥajar a spus în al-Fatḥ, 13/391: „Porunca de a rămâne alături de comunitate apare în mai multe hadithuri. Între ele se află relatarea lui al-Ḥārith ibn al-Ḥārith al-Ashʿarī — Allah să fie mulțumit de el — pe care al-Tirmidhī a transmis-o și a declarat-o autentică. Este un hadith lung, în care se spune: «Vă poruncesc cinci lucruri pe care Allah mi le-a poruncit: ascultarea, supunerea, jihadul, emigrarea și comunitatea. Cine se desparte de comunitate chiar și cu o palmă și-a scos de la gât legătura Islamului.»” Imamul Aḥmad l-a transmis ca relatare profetică în al-Musnad, 4/130, 4/202 și 5/344, iar al-Tirmidhī, 2863–2864, a spus: „Hadith bun, autentic și neobișnuit.” În cunoscuta cuvântare a lui ʿUmar, ținută la al-Jābiya, se spune: „Rămâneți alături de comunitate și feriți-vă de dezbinare! Diavolul este cu cel singur, iar de doi este mai departe.” Imamul Aḥmad a transmis-o ca relatare profetică în al-Musnad, 1/18; al-Tirmidhī, al-Sunan, 2165; al-Nasāʾī, al-Kubrā, 9219 și 9226; al-Baghawī, Tafsīr, 2/86; Ibn Abī ʿĀṣim, al-Sunna, 86–88; al-Lālakāʾī, Sharḥ uṣūl iʿtiqād Ahl al-Sunna, 1/106–107; al-Ḥākim, al-Mustadrak, 1/114, care a declarat-o autentică, iar al-Dhahabī a fost de acord. În ea se mai spune: „Cine dorește mijlocul întins al Paradisului să rămână alături de comunitate.” Ibn Baṭṭāl a spus: „Rostul capitolului este îndemnul la ținerea de comunitate. Prin comunitate se înțeleg oamenii cu autoritate de decizie din fiecare epocă.” Al-Kirmānī a spus: „Porunca de a rămâne alături de comunitate cere ca omul răspunzător religios să urmeze lucrurile asupra cărora mujtahidii au ajuns la consens.” Aici se încheie citatul din Fatḥ al-Bārī. Al-Tirmidhī a spus în al-Sunan, după hadithul 2167: „La oamenii științei, comunitatea înseamnă oamenii cunoașterii religiei, ai științei și ai hadithului.” Datorită însemnătății acestei chestiuni, al-Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a intitulat un capitol din Ṣaḥīḥ: „Astfel v-am făcut o comunitate de mijloc… și porunca Profetului de a rămâne alături de comunitate, adică de oamenii științei.” Al-Nawawī a intitulat un capitol din Ṣaḥīḥ Muslim: „Obligația de a rămâne alături de comunitatea musulmanilor la apariția tulburărilor și în orice situație; interdicția ieșirii din ascultare și a despărțirii de comunitate.” Al-Tirmidhī are în al-Sunan capitolul „Cele transmise despre rămânerea alături de comunitate”. Al-Dārimī are două capitole în al-Sunan: „Rămânerea în ascultare și alături de comunitate”, în Cartea expedițiilor, și „Ascultarea și rămânerea alături de comunitate”, în Cartea înduioșării inimilor. Al-Ājurrī are tot două capitole în al-Sharīʿa: „Porunca rămânerii alături de comunitate” și „Porunca Profetului către comunitatea sa de a rămâne unită și avertizarea împotriva dezbinării”. La fel au procedat și alți imami ai hadithului. După aceste titluri au adus relatările transmise în această privință, între care: De la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său —, Profetul a spus: „Cine vede la conducătorul său ceva care îi displace să aibă răbdare, fiindcă acela care se desparte de comunitate chiar și cu o palmă și moare astfel moare ca în ignoranța preislamică.” Aḥmad, al-Musnad, 1/275, 297 și 310; al-Bukhārī, 7053, 7054 și 7143; Muslim, 1849; al-Dārimī, 2519; al-Baghawī, 2458; Ibn Abī ʿĀṣim, al-Sunna, 1101; al-Ṭabarānī, al-Muʿjam al-kabīr, 12759; al-Bayhaqī, 8/157. ʿAwf ibn Mālik al-Ashjaʿī a spus: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah spunând: «Cei mai buni conducători ai voștri sunt cei pe care îi iubiți și care vă iubesc, pentru care vă rugați și care se roagă pentru voi. Cei mai răi sunt cei pe care îi urâți și care vă urăsc, pe care îi blestemați și care vă blestemă.» Am întrebat: «Să ne ridicăm atunci împotriva lor, Trimis al lui Allah?» El a spus: «Nu, atât timp cât statornicesc rugăciunea între voi. Dacă cineva are un conducător și îl vede săvârșind un păcat împotriva lui Allah, să urască păcatul, dar să nu-și retragă mâna din ascultare.»” Aḥmad, al-Musnad, 6/24; Muslim, 1855; al-Dārimī, 2797; Ibn Abī ʿĀṣim, al-Sunna, 1017; al-Bayhaqī, 8/158. Ibn ʿAbbās a relatat că Trimisul lui Allah a spus: „Mâna lui Allah este cu comunitatea.” Al-Tirmidhī, 2166. Ibn ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său — a relatat că Trimisul lui Allah a spus: „Allah nu-mi unește comunitatea într-o rătăcire. Mâna lui Allah este cu comunitatea, iar cel care se abate singur se abate spre Foc.” Al-Tirmidhī, 2167. Abū Dharr — Allah să fie mulțumit de el — a relatat că Profetul a spus: „Doi sunt mai buni decât unul, trei sunt mai buni decât doi și patru sunt mai buni decât trei. Rămâneți alături de comunitate, căci Allah, Cel Puternic și Măreț, nu-mi unește comunitatea decât în călăuzire.” Aḥmad, al-Musnad, 5/145. Un om a spus: „Am ajuns la Profet pe când spunea: «Oameni, rămâneți alături de comunitate și feriți-vă de dezbinare! Oameni, rămâneți alături de comunitate și feriți-vă de dezbinare!»”, de trei ori. Aḥmad, al-Musnad, 5/371. Faptul că omul nu este cunoscut nominal nu dăunează, deoarece este companion, iar companionii sunt cu toții integri, prin consens. Allah să fie mulțumit de ei toți. Muʿādh ibn Jabal — Allah să fie mulțumit de el — a relatat că Profetul lui Allah a spus: „Diavolul este lupul omului, asemenea lupului turmei: prinde oaia îndepărtată și pe cea retrasă deoparte. Feriți-vă de cărările separate și țineți-vă de comunitate, de mulțimea musulmanilor și de moschee.” Aḥmad, al-Musnad, 5/233 și 243. Abū Hurayra — Allah să fie mulțumit de el — a relatat că Trimisul lui Allah a spus: „Rugăciunea ispășește ceea ce a fost de la rugăciunea dinaintea ei, vinerea ispășește ceea ce a fost de la vinerea dinaintea ei, iar luna — adică luna Ramaḍān, așa cum arată cealaltă versiune — ispășește ceea ce a fost de la luna dinaintea ei, în afară de trei lucruri.” El a spus: „Am înțeles că era vorba despre ceva nou.” „În afară de asocierea cu Allah, încălcarea legământului și părăsirea Sunnei.” El a explicat: „Încălcarea legământului înseamnă să-i dai cuiva jurământul tău de ascultare și apoi să lupți împotriva lui cu sabia. Părăsirea Sunnei înseamnă ieșirea din comunitate.” Aḥmad, al-Musnad, 2/229 și 2/506. Din pricina numeroaselor rele ale despărțirii de comunitate, Legiuitorul cel Înțelept a făcut din ucidere pedeapsa celui care se desparte de ea. ʿArfaja al-Ashjaʿī a spus: „L-am văzut pe Profet pe amvon, ținând oamenilor o cuvântare. A spus: «După mine vor fi tulburări și tulburări. Pe cel pe care îl vedeți despărțindu-se de comunitate ori urmărind să dezbine comunitatea lui Muḥammad, oricine ar fi, ucideți-l! Mâna lui Allah este cu comunitatea, iar diavolul aleargă alături de cel care se desparte de ea.»” Muslim, 1852; Abū Dāwūd, 4762, capitolul despre lupta împotriva khārijiților. Din titlul pus de Abū Dāwūd se înțelege că acela care se desparte de comunitate este un khārijit. Al-Nasāʾī, 4032, a transmis-o cu această formulare și a intitulat capitolul din Cartea interzicerii vărsării sângelui musulmanului: „Uciderea celui care se desparte de comunitate”. Ce să mai spunem, atunci, despre cel care se desparte de comunitate și li se alătură dușmanilor lui Allah, asociatorii, în țările lor, pretinzând că sprijină astfel religia lui Allah și răspândind publicații prin care îi defăimează pe învățați și micșorează cinstea conducătorilor? Trimisul lui Allah a spus: „Cine se alătură asociatorului și locuiește cu el este asemenea lui.” Abū Dāwūd, al-Sunan, din relatarea lui Samura ibn Jundab, 2787. El a mai spus: „Mă dezic de orice musulman care locuiește în mijlocul asociatorilor.” Ei au întrebat: „De ce, Trimis al lui Allah?” El a spus: „Focurile lor să nu se vadă unul pe altul.” Abū Dāwūd, 2645; al-Tirmidhī, 1604. Al-Faḍl ibn Ziyād a spus: „L-am auzit pe Aḥmad — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — fiind întrebat despre sensul cuvintelor «Focurile lor să nu se vadă unul pe altul». A răspuns: «Să nu te așezi lângă asociatori într-un loc din care, dacă aprinzi focul, ei îl văd, iar dacă îl aprind ei, tu îl vezi. Îndepărtează-te de ei.»” Jarīr ibn ʿAbd Allāh al-Bajalī — Allah să fie mulțumit de el — a spus: „I-am depus Trimisului lui Allah jurământul de a împlini rugăciunea, de a da zakātul, de a-i sfătui cu sinceritate pe toți musulmanii și de a mă despărți de asociatori.” Aḥmad, al-Musnad, 4/365; al-Nasāʾī, 7/148; al-Bayhaqī, 9/13. Șeicul erudit Ḥammūd ibn ʿAbd Allāh al-Tuwayjirī — Allah să aibă milă de el — a spus în Tuḥfat al-ikhwān, p. 27: „S-a transmis interdicția de a li se alătura asociatorilor și de a locui cu ei în țările lor, cu avertismente aspre în această privință, fiindcă aceasta se numără printre cele mai puternice cauze ale loialității și afecțiunii față de ei. Hadithurile sunt numeroase.” Șeicul a adus apoi mai multe hadithuri și a spus: „Musulmanii care locuiesc alături de dușmanii lui Allah Preaînaltul să cugete la aceste hadithuri și să le pună în practică așa cum se cuvine. Allah Preaînaltul a spus:” Vestește-le, așadar, robilor Mei, celor care ascultă cuvântul și urmează ceea ce este mai bun din el. Aceștia sunt cei călăuziți de Allah și aceștia sunt cei înzestrați cu minte. Aici se încheie citatul.

فَبَشِّرْ عِبَادِ ٱلَّذِينَ يَسْتَمِعُونَ ٱلْقَوْلَ فَيَتَّبِعُونَ أَحْسَنَهُۥٓ ۚ أُو۟لَـٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ هَدَىٰهُمُ ٱللَّهُ ۖ وَأُو۟لَـٰٓئِكَ هُمْ أُو۟لُوا۟ ٱلْأَلْبَـٰبِ