Un citat, cu sursa lui.

„Un grup dintre companionii Trimisului lui Allah ﷺ au pornit într-o călătorie și au poposit lângă un neam de arabi. Le-au cerut găzduire, însă aceștia au refuzat să-i găzduiască. Căpetenia acelui neam a fost înțepată, iar ai săi au încercat totul fără ca nimic să-i fie de folos. Unul dintre ei a spus: «Dacă ați merge la acei oameni care au poposit lângă voi! Poate că vreunul dintre ei are ceva de folos.» S-au dus și au spus: «Oameni buni, căpetenia noastră a fost înțepată și am încercat totul fără ca nimic să-i folosească. Are vreunul dintre voi ceva?» Unul dintre ei a răspuns: «Da, pe Allah, știu să fac ruqya. Însă v-am cerut găzduire și nu ne-ați găzduit; așa că nu voi face ruqya până nu ne hotărâți o plată.» S-au înțeles pentru o turmă de oi. El a mers, a început să sufle ușor, cu puțină salivă, și să recite al-ḥamdu li-Llāhi rabbi l-ʿālamīn. Bolnavul s-a ridicat ca și cum ar fi fost dezlegat dintr-o legătură și a pornit să meargă fără să mai aibă durere sau boală. Le-au dat plata asupra căreia se înțeleseseră. Unii au spus: «Împărțiți-o!» Cel care făcuse ruqya a spus: «Nu faceți aceasta până nu ajungem la Trimisul lui Allah ﷺ, îi povestim ce s-a întâmplat și vedem ce ne poruncește.» Au ajuns la Trimisul lui Allah ﷺ și i-au povestit. El a spus: «De unde ai știut că ea este ruqya? Ați făcut bine. Împărțiți și puneți-mi și mie o parte alături de voi.»”^[1]