Un citat, cu sursa lui.

De aceea, unii dintre companioni, Allah să fie mulțumit de ei, se așezau uneori împreună, își aminteau întâmplările ciudate de pe vremea când Îi asociau lui Allah și Îl lăudau pe Allah, Care îi călăuzise la Islam și la monoteism. Abū ʿUthmān al-Nahdī — care a prins vremea neștiinței și a primit Islamul în timpul Trimisului lui Allah ﷺ, fără să îl fi văzut — a spus: „În vremea neștiinței adoram o piatră. Am auzit un om strigând: «Oameni ai taberei, stăpânul vostru a pierit! Căutați-vă un stăpân!» Se referea la piatra pe care o aveau cu ei și o adorau, care se pierduse și nu mai era de găsit. Am pornit să o căutăm, folosind orice mijloc. În timp ce căutam, am auzit un om strigând: «V-am găsit stăpânul ori unul care îi seamănă!» Am venit și, iată, era o piatră; am înjunghiat cămile în cinstea ei.”^[18] Găsiseră o altă piatră, asemenea celei dintâi sau apropiată de ea, o aduseseră și se îndreptaseră spre ea ca să o adore și să își pună speranța în ea, îndreptând către ea rugile, nădejdea și jertfele. Unde era judecata acestor oameni?!