Un citat, cu sursa lui.

Îmi amintesc o întâmplare din vremea Profetului ﷺ, care arată purtarea lui față de nemusulmani. Thumāma ibn Uthāl, conducătorul oamenilor din al-Yamāma, a fost adus la el fiind necredincios. Un detașament al Trimisului lui Allah ﷺ îl luase prizonier pe când venea să împlinească ʿumra și îl adusese în Medina, în starea lui de necredință. Profetul ﷺ l-a legat de un stâlp al moscheii. Ori de câte ori trecea pe lângă el, Trimisul ﷺ îl întreba: „Ce ai de spus, Thumāma?” El răspundea: „De bine, Muḥammad! Dacă dorești avere, ia avere; iar dacă ierți, ierți un om recunoscător.” Ori de câte ori trecea pe lângă el, îl întreba din nou: „Ce ai de spus?”, iar el îi dădea același răspuns. În cele din urmă, Profetul ﷺ a spus: „Eliberați-l pe Thumāma!” L-au eliberat, iar Thumāma s-a dus la niște palmieri din apropierea moscheii, a făcut abluțiunea și s-a curățat. Apoi a venit la Trimis ﷺ și a spus: „Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah și mărturisesc că tu ești Trimisul lui Allah. Pe Allah, nu era pe fața pământului o persoană mai urâtă de mine decât tine, nici un chip pe care să îl detest mai mult decât chipul tău, nici o religie pe care să o detest mai mult decât religia ta. Acum însă, pe Allah, Trimis al lui Allah, tu îmi ești cel mai drag dintre oameni, iar religia ta îmi este cea mai dragă dintre religii!”^[32]