Un citat, cu sursa lui.

Când s-a ivit această dezbinare? Ea s-a ivit în neamul lui Nūḥ. La început, ei urmau religia adevărată și aveau între ei învățați și oameni care chemau la Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul. Allah a hotărât însă ca niște bărbați drepți și învățați dintre ei să moară în același an. Oamenii le-au simțit lipsa și s-au întristat pentru ei. Diavolul a venit atunci, folosindu-se de acest prilej, și le-a spus: „Faceți chipuri ale acestor oameni drepți și așezați-le în locurile unde vă adunați, ca să vă amintiți de starea lor și să vă însuflețiți pentru adorare”. Acesta a fost sfatul diavolului pentru fiii lui Ādam. El le-a înfățișat frumos această faptă, spunând că prin ea își vor aminti de acei oameni drepți și le vor urma pilda atunci când le vor privi chipurile. Au făcut, așadar, chipurile lor și le-au așezat în acest scop. Încă aveau între ei învățați, iar diavolul nu a putut să meargă mai departe cu vicleșugul său. A așteptat până când învățații rămași au murit și a venit o nouă generație de neștiutori, fără învățați printre ei. Cunoașterea a fost ștearsă ori uitată. Diavolul a venit a doua oară și le-a spus: „Părinții voștri nu au așezat aceste chipuri decât ca să le adore și să ceară prin ele ploaia”. Le-a înfățișat frumos adorarea lor, iar ei le-au adorat în locul lui Allah, Preaputernicul și Mărețul. Atunci s-a ivit politeismul, religia lui Ādam a fost schimbată și asocierea altora cu Allah a apărut pe pământ. Allah l-a trimis pe profetul Său Nūḥ să-i cheme la El, la adorarea Lui pe care o urmau părinții și strămoșii lor. I-a chemat să se întoarcă la adorarea lui Allah. Politeismul prinsese însă rădăcini în inimile lor, iar ei au stăruit în adorarea acestor chipuri, spunând: