Un citat, cu sursa lui.

أمني جبريل عند البيت مرتين؛ صلى بي الظهر حين مالت الشمس قدر الشراك، وصلى بي العصر حين كان ظل كل شيء مثله، وصلى المغرب حين أفطر الصائم، وصلى العشاء حين غاب الشفق، وصلى بي الفجر حين حرم الطعام والشراب على الصائم، وصلى بي الغد الظهر حين كان ظل كل شيء مثله، وصلى بي العصر حين صار ظل كل شيء مثليه، وصلى بي المغرب حين أفطر الصائم، وصلى بي العشاء حين ذهب ثلث الليل، وصلى بي الغداة بعدما أسفر، ثم التفت إلي؛ فقال: يا محمد! الوقت فيما بين هذين الوقتين، هذا وقت الأنبياء قبلك.

„Gavriil m-a condus de două ori în rugăciune lângă Casă. A împlinit cu mine rugăciunea de la amiază când soarele trecuse de zenit cu măsura unei curele de sandală. A împlinit cu mine rugăciunea de după-amiază când umbra fiecărui lucru era cât el însuși. A împlinit rugăciunea de la apus când cel care postește își încheie postul; rugăciunea de noapte când dispăruse amurgul și rugăciunea din zori când mâncarea și băutura deveniseră oprite celui care postește. A doua zi, a împlinit cu mine rugăciunea de la amiază când umbra fiecărui lucru era cât el însuși, rugăciunea de după-amiază când umbra fiecărui lucru devenise de două ori cât el, rugăciunea de la apus când cel care postește își încheie postul, rugăciunea de noapte când trecuse o treime din noapte și rugăciunea de dimineață după ce se luminase. Apoi s-a întors spre mine și a spus: «O, Muḥammad! Timpul este între aceste două momente. Acesta este timpul profeților dinaintea ta.»”^[8]

Relatat de al-Marwazī, Taʿẓīm qadr al-ṣalāh, nr. 29