Un citat, cu sursa lui.

Rugăciunea cântărește mult în Islam, iar rangul ei este înalt. Allah Preaînaltul i-a impus-o Profetului Său ﷺ fără mijlocitor, de deasupra celor șapte ceruri, când acesta a fost înălțat la cer. Pe lângă textele deja pomenite, s-au transmis și altele care arată meritul ei, marea ei însemnătate și asprimea pedepsei celui care o părăsește. Cu toate acestea, pentru mulți oameni rugăciunea a ajuns să cântărească puțin. Unii nu sunt văzuți niciodată în moschee, la niciuna dintre rugăciuni, deși locuiesc lângă ea. Ies din casă pentru treburile lumești, dar nu ies să împlinească rugăciunea în moschee! Aud chemarea de cinci ori în fiecare zi și noapte, dar parcă spun: „Am auzit și ne-am împotrivit.” Lucrul uimitor este că în aceeași casă pot locui bărbați din familia lor care se roagă cu musulmanii, dar nu le mustră purtarea. Îi lasă în casă ca și cum nu ar fi făcut nimic vrednic de mustrare; mănâncă, beau și stau împreună cu ei. Unde este râvna pentru religie? Unde sunt poruncirea binelui și oprirea răului? Se exceptează cel care urmărește prin aceasta să-i sfătuiască și să-i îndrepte.