Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Prețuirea rugăciunii
ʿAbd al-Razzāq ibn ʿAbd al-Muḥsin al-Badr
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Rugăciunea, o mare poartă a iertării
وقد كان النبي صلى الله عليه وسلم يطلب من الله المغفرة في أول الصلاة في الاستفتاح، كما في حديث أبي هريرة الصحيح، وحديث علي الصحيح في أول ما يكبر، ثم يطلب الاستغفار بعد التحميد إذا رفع رأسه، ويطلب الاستغفار في دعاء التشهد كما في حديث علي وغيره، ويطلب الاستغفار في الركوع والسجود كما في حديث عائشة الصحيح، ورواه أبو داود والنسائي وابن ماجه، وروى مسلم وأبو داود عن أبي هريرة أن النبي صلى الله عليه وسلم كان يقول في سجوده «اللهم اغفر لي ذنبي كله، دقه وجله، وأوله وآخره، وعلانيته وسره»، فلم يبق حال من أحوال الصلاة، ولا ركن من أركانها إلا استغفر الله فيه».
Profetul ﷺ Îi cerea lui Allah iertare la începutul rugăciunii, în invocația de deschidere, după cum se află în hadithul autentic al lui Abū Hurayrah și în cel autentic al lui ʿAlī, la primul takbīr. Apoi cerea iertare după laudă, când își ridica capul; cerea iertare în invocația din tashahhud, după cum se află în relatarea lui ʿAlī și în altele; cerea iertare în plecăciune și prosternare, după cum se află în hadithul autentic al lui ʿĀʾishah, relatat și de Abū Dāwūd, al-Nasāʾī și Ibn Mājah. Muslim și Abū Dāwūd au relatat de la Abū Hurayrah că Profetul ﷺ spunea în prosternare: «O, Allah, iartă-mi păcatul în întregime: pe cel mic și pe cel mare, pe cel dintâi și pe cel din urmă, pe cel văzut și pe cel ascuns!» Nu a rămas nicio stare a rugăciunii și niciun stâlp al ei în care să nu Îi fi cerut iertare lui Allah.”[139]
Ibn Taymiyyah, Jāmiʿ al-masāʾil, 6/274–275
[139] Jāmiʿ al-masāʾil, 6/274–275.