Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Practicile epocii ignoranței
Ṣāliḥ ibn Fawzān al-Fawzān
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Lauda de sine, fără temei ori cu temei
Printre practicile perioadei ignoranței se află lauda de sine, chiar și cu temei. Ei se fălesc cu faptele lor și cu faptele părinților lor. Aceasta este interzisă, fiindcă fălirea cu faptele duce la admirația de sine și la disprețuirea celorlalți. Ea este interzisă și ține de practicile perioadei ignoranței. Musulmanului nu-i este îngăduit să se fălească, fiindcă, oricât s-ar strădui și oricât ar face, rămâne cu lipsuri și nu împlinește tot ceea ce Allah i-a impus. Dreptul lui Allah este măreț, dreptul părinților este măreț, dreptul rudelor este măreț, iar el are îndatoriri însemnate pe care trebuie să le împlinească. Cum să se fălească omul dacă a făcut un bine, o faptă frumoasă ori o faptă bună, când nu a împlinit decât puțin? Aceasta privește fălirea în relația sa cu făpturile. Dacă însă se fălește cu faptele sale din relația cu Allah, aceasta este și mai grav, fiindcă duce la admirația față de propria faptă și la a o socoti mare, iar aceasta anulează fapta.