Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Practicile epocii ignoranței
Ṣāliḥ ibn Fawzān al-Fawzān
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Exagerarea în privința locurilor rămase de la profeți
Din religia perioadei ignoranței face parte luarea locurilor rămase de la profeții lor drept locuri de rugăciune, adică să se roage acolo, căutând binecuvântare prin ele. Deosebirea dintre această chestiune și cea dinainte este că aceea privește exagerarea în privința persoanelor, iar aceasta exagerarea în privința locurilor rămase de la persoane. Āṯār este pluralul lui aṯar și înseamnă locul în care un profet a șezut ori s-a rugat. Oamenii urmăresc aceste locuri și Îl adoră acolo pe Allah, Mărețul și Preaînaltul, crezând că rugăciunea în ele are o virtute aparte. Așa sunt cei care merg astăzi la peștera Ḥirāʾ fiindcă Trimisul ﷺ Îl adorase pe Allah acolo înainte de a primi misiunea profetică. Ei merg să se roage și să facă invocații acolo, deși Profetul ﷺ nu a mai vizitat-o după primirea misiunii și niciunul dintre nobilii săi companioni nu a mers la peștera Ḥirāʾ, știind că aceasta nu fusese rânduită.