Un citat, cu sursa lui.

Printre practicile oamenilor din perioada ignoranței, dintre Oamenii Scripturii și alții, se află luarea mormintelor profeților și ale oamenilor lor drepți drept locuri de rugăciune. Aceasta a existat și continuă să existe la evrei, creștini, politeiștii arabi și la cei care se revendică de la Islam, dar adoră mormintele și mausoleele. Oamenii Scripturii au fost primii care au făcut aceasta. El ﷺ a spus: „Cei dinaintea voastră luau mormintele drept locuri de rugăciune. Să nu luați, așadar, mormintele drept locuri de rugăciune!” Adică locuri în care să se roage lângă ele, fiindcă rugăciunea lângă ele este o cale către adorarea lor, chiar dacă cel care se roagă I se roagă lui Allah. Dacă însă se roagă lângă un mormânt, aceasta este o cale către adorarea lui; ce să mai spunem dacă invocă mormântul, îi cere sprijin și ajutor, după cum se spune astăzi la mausolee? Aceasta ține de religia perioadei ignoranței, a evreilor, creștinilor și a altora. Când Umm Salamah și Umm Ḥabībah — Allah să fie mulțumit de ele — i-au povestit despre bisericile și chipurile pe care le văzuseră în ținutul Abisiniei, el ﷺ a spus cele ce urmează. Umm Salamah și Umm Ḥabībah emigraseră în Abisinia împreună cu soții lor, la prima emigrare, și văzuseră acolo biserici împodobite, cu chipuri în ele. I-au amintit aceasta, iar Profetul ﷺ a spus: „Aceia sunt oameni care, atunci când moare printre ei un om drept ori un rob drept, ridică deasupra mormântului său un loc de rugăciune și fac acolo acele chipuri. Aceștia sunt cei mai răi dintre făpturi înaintea lui Allah.” ^[50]