Un citat, cu sursa lui.

Printre practicile oamenilor din perioada ignoranței se află faptul că, atunci când erau învinși prin dovezi, recurgeau la plângerea către conducător. „Învinși prin dovezi” înseamnă că li s-a adus dovada falsității pe care o urmează și nu au avut un argument cu care să-i țină piept. Atunci recurg la forță pentru a-l opri pe cel care susține adevărul, după cum Faraon i-a spus lui Mūsā — pacea asupra sa: «Dacă îți vei lua un alt dumnezeu în afara mea, te voi pune printre cei întemnițați!» (﴿لَئِنِ ٱتَّخَذْتَ إِلَـٰهًا غَيْرِى لَأَجْعَلَنَّكَ مِنَ ٱلْمَسْجُونِينَ﴾) (Aš-Šuʿarāʾ 26:29). Fiindcă nu avea un argument prin care să-i răspundă Profetului lui Allah, a recurs la puterea conducătorului și a spus: «Te voi pune printre cei întemnițați!» (﴿لَأَجْعَلَنَّكَ مِنَ ٱلْمَسْجُونِينَ﴾) (Aš-Šuʿarāʾ 26:29). Aceasta este calea celor învinși. Tot astfel au făcut cei din neamul lui Faraon, adepții săi, când Mūsā — pacea asupra sa — i-a învins la marea adunare pe care o organizaseră. Faraon îi adunase pe vrăjitori din răsăritul și apusul pământului ca să nimicească semnele aduse de Mūsā, fiindcă pretindea că este vrăjitor. I-a strâns pe vrăjitori și i-a cerut lui Mūsā să stabilească întâlnirea, pentru a arăta cele aduse de el și de vrăjitori și a-i amăgi pe oameni că el are ceva care poate ține piept minunii lui Mūsā.