Un citat, cu sursa lui.

Ce li s-a întâmplat celor care s-au răzvrătit împotriva emirilor și a conducătorilor, după cum ne povestește istoria? Ce s-a întâmplat când un grup de răzvrătiți, în vremea lui ʿUthmān — Allah să fie mulțumit de el —, s-a ridicat, a rupt legătura ascultării și l-a ucis pe conducătorul credincioșilor, ʿUthmān? Câte nenorociri i-au lovit pe credincioși până astăzi din pricina răzvrătirii împotriva conducătorului credincioșilor și a uciderii sale? Musulmanii încă suferă de pe urma nenorocirilor și a relelor care au urmat unele după altele. Tot astfel este și în privința celorlalți conducători: răbdarea în ascultarea față de ei, chiar dacă aduce un rău parțial, este mai puțin dăunătoare decât răzvrătirea împotriva lor. De aceea Profetul ﷺ a făcut obligatorie ascultarea față de conducător atât timp cât acesta nu iese din Islam, chiar dacă este păcătos și chiar dacă este nedrept. Aceste rele parțiale se îndură cu răbdare pentru a înlătura răul cel mare, alegând răul cel mai mic dintre două rele pentru a-l respinge pe cel mai mare. Acesta este un lucru cunoscut. Ori de câte ori un popor s-a răzvrătit împotriva imamului său, răul răzvrătirii a fost mai mare decât răul răbdării în ascultarea față de el.